Statinele sunt printre cele mai utilizate medicamente pentru reducerea colesterolului și prevenirea infarctului miocardic și a accidentului vascular cerebral. Dar ar putea avea ele un rol și în prevenirea demenței sau într-o îmbătrânire mai sănătoasă?
Statinele reduc colesterolul LDL, cunoscut drept „colesterolul rău”, și contribuie la reducerea riscului de infarct miocardic și accident vascular cerebral.
Un studiu danez pe 132.585 de persoane cu diabet de tip 2 a găsit o asociere între începerea tratamentului cu statine și un risc mai mic de demență, dar cercetarea nu poate demonstra că statinele au fost cauza directă a reducerii riscului.
Într-un studiu australian cu aproape 10.000 de persoane de cel puțin 70 de ani, atorvastatina a redus cu aproximativ 30% riscul unui prim eveniment cardiovascular major, dar nu a prelungit perioada de viață fără demență sau dizabilitate.
Statinele nu sunt recomandate automat tuturor persoanelor sănătoase. Decizia depinde de riscul cardiovascular individual, de colesterol și de ceilalți factori de risc și se ia împreună cu medicul.
În fiecare lună, aproximativ 2,7 milioane de australieni primesc statine pentru reducerea riscului de infarct miocardic și accident vascular cerebral. Medicamentele sunt folosite de zeci de ani, însă cercetătorii continuă să analizeze dacă beneficiile lor ar putea depăși protecția cardiovasculară.
Întrebarea a devenit cu atât mai interesantă cu cât sănătatea inimii și cea a creierului sunt strâns legate. Vasele de sânge afectate pot contribui nu doar la apariția infarctului sau a accidentului vascular cerebral, ci și la afectarea creierului.
Două studii recente au analizat tocmai această posibilitate: ar putea statinele să fie utile preventiv la persoane care nu au avut încă un eveniment cardiovascular?
Statinele sunt medicamente care reduc producția de colesterol la nivelul ficatului. În principal, ele scad concentrația lipoproteinelor cu densitate scăzută, LDL, numite adesea „colesterol rău”.
Când nivelul LDL este prea ridicat, colesterolul poate contribui la formarea unor depozite de grăsime pe pereții arterelor. Aceste depozite formează plăci de aterom, proces cunoscut sub numele de ateroscleroză.
Problema apare atunci când o astfel de placă se rupe. Organismul poate forma un cheag de sânge în zona respectivă, iar cheagul poate bloca circulația. Dacă blocajul afectează o arteră care alimentează inima, poate apărea un infarct miocardic. Dacă este afectată circulația către creier, poate apărea un accident vascular cerebral.
Pentru majoritatea oamenilor, statinele sunt bine tolerate. Totuși, ca orice medicament, pot avea reacții adverse. Unele persoane raportează dureri sau crampe musculare, deși afectarea musculară severă este rară.
Statinele sunt bine cunoscute pentru utilizarea după un infarct miocardic sau un accident vascular cerebral, când riscul cardiovascular este deja demonstrat.
Ele pot fi prescrise însă și înainte ca un asemenea eveniment să apară.
Motivul este că riscul cardiovascular nu depinde de un singur factor. Contează colesterolul, dar și vârsta, tensiunea arterială, fumatul, diabetul, bolile renale și istoricul medical.
În Australia, ghidul actual recomandă evaluarea riscului cardiovascular la persoanele fără boală cardiovasculară cunoscută cu vârsta între 45 și 79 de ani, iar la persoanele cu diabet evaluarea începe de la 35 de ani. Calculatorul australian împarte riscul cardiovascular pe cinci ani în categorii scăzută, intermediară și ridicată. Pentru persoanele cu risc ridicat, tratamentul de scădere a lipidelor este recomandat, iar pentru cele cu risc intermediar poate fi luat în considerare după discutarea beneficiilor și riscurilor.
Așadar, „sănătos” nu înseamnă neapărat „fără niciun risc cardiovascular”.
Unul dintre cele mai noi studii a urmărit 132.585 de persoane din Danemarca care au fost diagnosticate cu diabet de tip 2 și care nu luaseră anterior statine. Cercetătorii au comparat persoanele care au început tratamentul cu statine în primul an după diagnostic cu cele care nu au început tratamentul în primii cinci ani.
După o perioadă mediană de urmărire de aproximativ 7 ani, începerea statinelor în primul an de la diagnosticul diabetului a fost asociată cu un risc relativ cu 15% mai mic de demență.
Și persoanele care au început tratamentul mai târziu, între unu și cinci ani de la diagnosticul diabetului, au prezentat o asociere cu un risc mai mic, de aproximativ 10%.
La prima vedere, rezultatul pare să sugereze că statinele protejează creierul. Există însă o problemă importantă: studiul a fost observațional.
Asta înseamnă că cercetătorii au analizat date din lumea reală și nu au decis aleatoriu cine primește statine și cine nu. Prin urmare, cele două grupuri pot avea diferențe care influențează rezultatul.
De exemplu, persoanele care luau statine în studiul danez erau mai tinere decât cele care nu le luau.
Vârsta este ea însăși un factor important pentru riscul de demență. Prin urmare, dacă un grup este mai tânăr, diferența observată în privința demenței nu poate fi atribuită automat statinelor.
Există și fenomenul numit „efectul utilizatorului sănătos”. O persoană care ia regulat medicamente preventive poate fi, în același timp, mai atentă la controalele medicale, alimentație, activitate fizică sau alți factori care influențează sănătatea.
Mai există o posibilitate: cauzalitatea inversă.
Demența nu apare brusc. Modificările cognitive pot începe cu mult timp înainte de diagnostic. O persoană aflată în stadiile incipiente ale declinului cognitiv poate fi mai puțin probabil să înceapă sau să continue un tratament preventiv pe termen lung.
În acest caz, ar putea părea că statinele protejează împotriva demenței, când, de fapt, declinul cognitiv ar fi putut influența utilizarea statinelor.
Și există încă o limitare majoră: toți participanții la studiul danez aveau diabet de tip 2. Prin urmare, rezultatele nu pot fi transferate automat unei persoane fără diabet. Cercetătorii înșiși subliniază că sunt necesare dovezi din studii clinice pentru confirmarea rezultatului.
Al doilea studiu a abordat problema într-un mod diferit.
Cercetătorii de la Universitatea Monash au urmărit 9.971 de adulți cu vârsta de cel puțin 70 de ani, care locuiau independent și nu aveau antecedente de boli cardiovasculare, diabet sau demență.
Participanții au fost repartizați aleatoriu să primească fie atorvastatină 40 mg pe zi, fie placebo. Nici participanții, nici cercetătorii nu știau în timpul studiului cine primea medicamentul și cine primea placebo.
Acest tip de studiu este considerat mult mai puternic pentru evaluarea efectului unui medicament, deoarece randomizarea reduce diferențele inițiale dintre grupuri și multe dintre erorile sistematice întâlnite în studiile observaționale.
Cercetătorii au vrut să afle două lucruri: dacă statina poate preveni un prim eveniment cardiovascular major și dacă poate crește perioada de viață fără demență sau dizabilitate fizică persistentă.
După o perioadă mediană de 5,9 ani, 297 de persoane din grupul atorvastatinei au avut un eveniment cardiovascular major, comparativ cu 412 persoane din grupul placebo.
Calculat ca risc relativ, tratamentul a fost asociat cu o reducere de aproximativ 30% a riscului de eveniment cardiovascular major.
Cu alte cuvinte, chiar și la persoane de peste 70 de ani care erau inițial sănătoase și independente, statina a redus riscul unui prim infarct miocardic, accident vascular cerebral sau alt eveniment cardiovascular major.
Acesta este un rezultat important deoarece persoanele în vârstă fără antecedente cardiovasculare au fost mai puțin reprezentate în studiile clinice anterioare.
Aici apare partea mai puțin spectaculoasă a rezultatului.
Cercetătorii au analizat și ceea ce au numit „supraviețuire fără dizabilități” – adică perioada în care o persoană trăiește fără deces, demență sau dizabilitate fizică persistentă.
În acest caz, diferența dintre cele două grupuri nu a fost semnificativă statistic.
Evenimentul compozit a apărut la 637 de participanți din grupul atorvastatinei și la 676 din grupul placebo. Analiza a indicat un hazard ratio de 0,94, cu un interval de încredere de 0,84–1,05, ceea ce înseamnă că studiul nu a demonstrat că atorvastatina prelungește supraviețuirea fără dizabilitate.
Așadar, studiul oferă dovezi solide că statina a redus evenimentele cardiovasculare, dar nu demonstrează că medicamentul previne demența sau îi ajută pe oamenii sănătoși să trăiască mai mult timp fără dizabilitate.
În studiul STAREE, evenimentele adverse grave au fost raportate la 2,7% dintre participanții care au primit atorvastatină și la 2,7% dintre cei care au primit placebo.
Totuși, anumite evenimente legate de sistemul musculoscheletal, ficat și diabet au fost mai frecvente în grupul atorvastatinei.
Acest lucru reamintește un principiu important: faptul că un medicament poate preveni anumite boli nu înseamnă că este lipsit de riscuri.
Beneficiul trebuie pus în balanță cu posibilitatea apariției efectelor adverse și cu riscul cardiovascular propriu al fiecărei persoane.
Cele două cercetări nu susțin ideea că orice persoană sănătoasă ar trebui să înceapă să ia o statină „preventiv”.
Studiul danez oferă un semnal interesant privind posibilitatea unei reduceri a riscului de demență la persoanele cu diabet de tip 2, dar fiind observațional, nu poate demonstra că statinele au cauzat această reducere.
În schimb, studiul STAREE oferă dovezi experimentale că, la adulții sănătoși de cel puțin 70 de ani care trăiesc independent și nu au antecedente cardiovasculare, atorvastatina poate reduce riscul unui prim eveniment cardiovascular major. Însă nu a demonstrat o creștere a supraviețuirii fără demență sau dizabilitate.
Prin urmare, noile rezultate nu transformă statinele într-un medicament destinat tuturor persoanelor sănătoase.
Decizia depinde de riscul cardiovascular individual, de nivelul colesterolului, vârstă, tensiune arterială, fumat, diabet, boli renale, istoricul familial și alte caracteristici medicale. Ghidurile australiene subliniază, de asemenea, importanța discutării beneficiilor și riscurilor tratamentului și a luării deciziei împreună cu pacientul.
Pentru moment, mesajul cercetărilor este mai degrabă despre alegerea corectă a persoanelor care pot beneficia de statine, nu despre administrarea lor de rutină tuturor oamenilor sănătoși.
Rybelsus este primul GLP-1 RA pus într-un comprimat. Care sunt diferențele dintre Rybelsus și Ozempic.
Două medicamente importante pentru pacienți ar putea dispărea din farmacii.
Ministrul Alexandru Rafila subliniază importanţa educării publicului privind medicamentele sigure.
Cele mai importante știri din zona Farma, la nivel mondial.
Știrile zilei în Farma, la nivel mondial.
Acest medicament poate evita transplantul de ficat pentru boala căilor biliare.
Cele mai importante informații din Sănătate și Farma la nivel mondial.
Descoperiri medicale promițătoare, decizii și acorduri financiare marchează industria Farma azi - știrile zilei.
Un medicament a primit aprobarea UE.
Consumul de medicamente poate avea consecințe severe. Care sunt principalele organe afectate.
