Dr Mihai Craiu: Adevărul despre mușcătura de căpușă și boala Lyme la copii. Mic tratat de „căpușofobie aplicată” la români

Dana Lascu / 02 aug 2021 / 22:39
Sezonul căpușelor
Sezonul căpușelor

Cunoscutul medic pediatru Mihai Craiu a realizat un „Mic tratat despre spaime estivale la români”, de data aceasta subiectul fiind mușcătura de căpușă: când și cum apare boala Lyme după o mușcătură de căpușă și cum o tratezi corect la copii.

„În ultimele câteva zile au fost numeroase știri despre căpușe și despre boala Lyme, produsă de spirochete din familia Borellia.

Înainte de a ne panica excesiv, așa cum o facem de obicei, noi cei de ginta latină, cred că ar fi utilă lectura următoarelor rânduri din tratatul despre „căpușofobie aplicată” la români [mulțumesc colegei mele dna doctor Otilia Țigănaș de la care am luat cu împrumut acest termen atât de potrivit].

Câteva date esențiale

Căpușele care se hrănesc sunt ferm atașate în pielea pacientului. O căpușă mică, de aspect rotund care merge pe pielea pacientului sau care este îndepărtată extrem de ușor nu a început încă procesul de hrănire și ca urmare nu poate să transmită boala Lyme, o boală produsă de spirochete din familia Borellia.

Cum se poate petrece infectarea cu spirochete din clasa Borellia în urma mușcăturii de căpușă?  

Pe măsură ce căpușa atașată se hrănește, sugând sânge, aceasta se umflă, și eliberează saliva la nivelul plăgii produse prin mușcătură. Studiile experimentale efectuate pe animal dovedesc faptul că spirochetele nu apar în saliva căpușei decât după aproximativ 48 ore de când a început procesul de hrănire. 

Spirochetele exista în număr redus (circa 500 de spirochete pe fiecare nimfă de Ixodes scapularis) doar în porțiunea mijlocie a tubului digestiv, nu și în salivă, la căpușele care nu s-au hrănit [1]. Odată începută hrănirea, cu sânge uman, a căpușei, se accelerează rata de multiplicare a spirochetelor cu o dublare a populației existente la fiecare 4 ore, astfel încât după 36-48 ore se atinge o masă critică, ce permite și colonizarea salivei căpușei. 

Doar după mai mult de 48 de ore de la începutul hrănirii proliferarea spirochetelor permite identificarea acestora în saliva căpușei. După 72 ore a fost identificat un număr maxim de peste 160.000 spirochete în fiecare căpușă [1]. După 96 ore se obține hrănirea maximă și căpușa se detașează iar numărul de spirochete scade progresiv și nu mai sunt identificate în altă parte decât în tubul digestiv al acesteia. 

Ce facem mai departe?

Cunoscând acest mecanism de infectare, putem reduce riscul de transmisie a diverselor boli asociate mușcăturii de căpușă, dacă este omorâtă căpușa atașată, anterior extracției. Acest proces de omorâre in-situ a căpușei atașate nu crește riscul de reacții alergice majore (anafilaxie) așa cum au anticipat unii specialiști [2]

Durata cât a stat atașată căpușa este extrem de importantă atunci când evaluam riscul de transmisie pentru boala Lyme. Diversele specii de Borellia sunt rareori transmise în primele 48 de ore de la atașarea acesteia. Într-un studiu [3] în care a putut fi estimată perioada de atașare a căpușei s-a observat că riscul de a dezvolta boala Lyme a fost 25% pentru acele cazuri în care a fost atașată 72 ore, în timp ce pentru alte durate mai scurte riscul a fost nul. În alt studiu [4] riscul de boală a fost 20% la căpușele atașate cel puțin 72 ore și 1% la cele sub 72 ore. 

În studiile experimentale efectuate pe rozătoare s-a dovedit că, în cazul căpușelor infectate cu Borellia burgdorferi, atașate un timp de până la 24 de ore, nu se transmit spirochetele la animalul de studiu. Dacă atașarea de prelungește la 48 ore circa 10% din animale vor fi infectate și vor face boala. În cazul unor atașări mai lungi proporția de infecție crește la 70%, pentru o durată de cel puțin 72 ore [5].

Alt element major este aspectul căpușei. Dacă aceasta are un aspect normal sau este umflată cu sângele pe care l-a supt. La căpușele atașate ferm, dar care nu sunt umflate, riscul de a dezvolta boala Lyme a fost 1% într-o zona endemică, unde multe căpușe sunt infectate cu Borellia [6]. 

Ce tratament antibiotic se dă pacienților pentru a preveni mușcătura de căpușă, aflați AICI. 

(...)

Facem analize imediat după ce a fost scoasă o căpușă?

Răspunsul este categoric negativ. Anticorpii, în cazul unei infecții cu Borellia, vor apărea după cel puțin 4 săptămâni, deci nu putem decide atitudinea terapeutică folosind orice mijloace de detecție pentru acești anticorpi. 

Dar căpușei îi putem face teste pentru a decide indicația de antibiotice?

Și acest răspuns este negativ. Deși sunt disponibile unele teste comerciale de uz veterinar [NU pentru uz uman!] nu există dovadă că utilizarea acestora va influența decizia de tratament astfel încât să fie diferită de recomandarea protocoalelor.
 (...)

 Concluzia tratatului de “Căpușologie aplicată”?

 Profilaxia se administrează DOAR DACĂ sunt întrunite toate cele 5 criterii de mai jos:

a. Mușcătura este produsă de o căpușă identificată ca fiind nimfă sau adult de Ixodes scapularis.

b. Căpușa este atașată de cel puțin 36 ore – Când nu se știe exact, estimarea timpului de atașare poate fi făcută și prin evaluarea gradului de umflare cu sânge al corpului căpușei.

c. Profilaxia poate fi începută în primele 72 ore de la îndepărtarea căpușei.

d. Proporția de căpușe infectate cu spirochete din clasa Borellia este egală sau mai mare de 20% în zona de unde provine căpușă respectivă.

e. Profilaxia cu Doxiciclină nu este contraindicată la pacientul respectiv – copii cu vârsta sub 8 ani, gravidele sau femeile care alăptează. 

Revenind la copiii mici din România, profilaxia cu Doxiciclină este contraindicată în majoritatea cazurilor de mușcătură de căpușă. 

REFERINȚE BIBLIOGRAFICE

1. De Silva AM, Fikrig E – Growth and migration of Borrelia burgdorferi in Ixodes ticks during blood feeding. Am J Trop Med Hyg. 1995;53(4):397.

2. Taylor BWP, Ratchford A, van Nunen S, Burns B – Tick killing in situ before removal to prevent allergic and anaphylactic reactions in humans: a cross-sectional study. Asia Pac Allergy. 2019 Apr 18;9(2):e15.

3. Nadelman RB, Nowakowski J, Fish D, Falco RC, Freeman K, McKenna D, Welch P, Marcus R, Agüero-Rosenfeld ME, Dennis DT, Wormser GP, Tick Bite Study Group – Prophylaxis with single-dose doxycycline for the prevention of Lyme disease after an Ixodes scapularis tick bite. N Engl J Med. 2001;345(2):79.

4. Sood SK, Salzman MB, Johnson BJ, Happ CM, Feig K, Carmody L, Rubin LG, Hilton E, Piesman J – Duration of tick attachment as a predictor of the risk of Lyme disease in an area in which Lyme disease is endemic. J Infect Dis. 1997;175(4):996. 

5. Shapiro ED, Gerber MA, Holabird NB, Berg AT, Feder HM Jr, Bell GL, Rys PN, Persing DH – A controlled trial of antimicrobial prophylaxis for Lyme disease after deer-tick bites. N Engl J Med. 1992;327(25):1769.

6. Eisen L – Pathogen transmission in relation to duration of attachment by Ixodes scapularis ticks. Ticks Tick Borne Dis. 2018 Mar;9(3):535-542. 

7. American Academy of Pediatrics. Lyme Disease. In: Red Book: 2018 Report of the Committee on Infectious Diseases, Kimberlin DW, Brady MT, Jackson MA, Long SS (Eds), American Academy of Pediatrics, 2018. p.515.

8. Warshafsky S, Nowakowski J, Nadelman RB, Kamer RS, Peterson SJ, Wormser GP – Efficacy of antibiotic prophylaxis for prevention of Lyme disease. J Gen Intern Med. 1996;11(6):329

9. Wormser GP, Dattwyler RJ, Shapiro ED, Halperin JJ, Steere AC, Klempner MS, Krause PJ, Bakken JS, Strle F, Stanek G, Bockenstedt L, Fish D, Dumler JS, Nadelman RB – The clinical assessment, treatment, and prevention of lyme disease, human granulocytic anaplasmosis, and babesiosis: clinical practice guidelines by the Infectious Diseases Society of America. Clin Infect Dis. 2006;43(9):1089.

Articole Recomandate

Iti place noua modalitate de votare pe dcmedical.ro?
Politica de confidențialitate | Politica Cookies | | Copyright 2021 S.C. PRESS MEDIA ELECTRONIC S.R.L. - Toate drepturile rezervate.
cloudnxt1
YesMy