Ce este uleiul de tamanu, noua obsesie de frumusețe: beneficii și efecte adverse

Uleiul de tamanu provine din sâmburele plantei Calophyllum inophyllum. În ultimii ani, interesul pentru el a crescut, mai ales în zona de îngrijire a pielii, însă cercetările sunt încă limitate. 

Datele existente sugerează câteva beneficii posibile, dar multe concluzii se bazează pe studii de laborator sau pe animale, nu pe studii solide pe oameni.

Uleiul de tamanu, posibile beneficii

1. Proprietăți antibacteriene

Unele cercetări indică faptul că uleiul de tamanu poate avea activitate antibacteriană. Un studiu in vitro a raportat activitate ridicată împotriva unor bacterii implicate în infecții cutanate și o eficiență împotriva mai multor infecții cutanate cu stafilococ. Acest lucru îl face relevant ca posibil adjuvant în probleme precum acneea, deși sunt necesare confirmări prin studii clinice.

2. Poate stimula producția de colagen

Studii in vitro sugerează că uleiul ar putea promova creșterea de celule noi și producția de glicozaminoglicani (GAG), polizaharide care contribuie la formarea colagenului și elastinei. Colagenul este o proteină-cheie pentru piele, oase, mușchi și țesuturi, fiind important pentru fermitate și elasticitate; în teorie, acest mecanism ar putea ajuta la reducerea liniilor fine și a ridurilor.

3. Ajutor în vindecarea rănilor și a cicatricilor

Dacă stimulează colagenul, uleiul de tamanu ar putea avea un rol și în managementul cicatricilor. Studiile pe celule și pe animale au arătat o accelerare a procesului de vindecare; un studiu a sugerat chiar o eficiență mai mare decât vitamina C în facilitarea vindecării. Totuși, fără studii pe oameni, aceste rezultate rămân preliminare. Cercetătorii au mai propus că efectul antiinflamator ar putea contribui la vindecare.

4. Efect antiinflamator

Uleiul conține calofilolid (calophyllolide), descris ca un compus antiinflamator puternic. Cercetătorii sugerează că ar putea fi comparabil ca intensitate cu hidrocortizonul (un steroid topic folosit frecvent pentru inflamație și durere). De aici vine și ipoteza că ar putea fi util în afecțiuni inflamatorii precum psoriazisul, eczema sau rozaceea, însă nu există încă cercetări directe care să demonstreze eficiența în aceste condiții.

5. Posibilă protecție față de efectele soarelui

Uleiul de tamanu este menționat ca având proprietăți antioxidante, care pot contracara radicalii liberi și stresul oxidativ. Expunerea la radiații UV poate produce radicali liberi, iar antioxidanții pot ajuta la diminuarea acestui efect. Mai mult, cercetările arată că uleiul poate absorbi lumină UV, ceea ce sugerează un anumit grad de protecție. Chiar și așa, practicile sigure la soare rămân esențiale: umbră, haine care acoperă pielea, pălărie și o cremă cu protecție solară cu spectru larg, SPF 15+.

Alte utilizări invocate, dar slab susținute de dovezi

Tamanu are o istorie lungă de utilizare în țări din Africa, Asia și Pacific, iar în SUA cercetarea este mai recentă. Uleiul este recomandat uneori pentru:

• calmarea arsurilor

• tratarea leziunilor/ulcerațiilor diabetice

• reducerea durerii asociate hemoroizilor

• hidratarea pielii uscate

• diminuarea durerii de sciatică

• ameliorarea reumatismelor (afecțiuni cronice cu durere articulară și a țesutului conjunctiv)

Asociația Americană de Dermatologie (AAD) recomandă testarea pe o zonă mică de piele înainte de utilizarea pe suprafețe mari, mai ales în cazul uleiurilor derivate din nuci.

Efecte adverse și riscuri

Ca orice produs aplicat pe piele, poate provoca reacții alergice, mai ales la persoanele cu piele sensibilă sau cu alergii. Uleiul a fost studiat ca opțiune de tratament pentru dermatita atopică, ceea ce sugerează o utilizare cutanată posibilă, dar asta nu exclude riscul de iritații sau erupții.

Cine ar trebui să evite uleiul de tamanu:

• persoanele cu alergie la nuci (uleiul e produs dintr-o nucă)

• persoanele cu piele foarte sensibilă

• persoanele însărcinate sau care alăptează (nu există suficiente date de siguranță).