Această boală debilitantă funcționează ca un scut împotriva Alzheimer. Pacienții imită simptomele demenței, dar fără a avea boala.
Un nou studiu realizat de cercetătorii de la Universitatea Washington din St. Louis sugerează că persoanele cu scleroză multiplă ar putea beneficia de o protecție genetică neașteptată împotriva bolii Alzheimer.
Cercetătorii au descoperit că acești pacienți sunt semnificativ mai puțin susceptibili să prezinte semne moleculare ale Alzheimerului, deschizând noi perspective pentru prevenirea și tratamentul acestei afecțiuni devastatoare. Această descoperire promite să revoluționeze abordările actuale în lupta împotriva demenței și să ofere speranță în căutarea unei soluții eficiente.
Studiul, publicat în Annals of Neurology, ar putea avea implicații profunde pentru viitorul cercetării tratamentului Alzheimerului.
Matthew Brier, autorul principal al studiului și profesor asistent de neurologie și radiologie, a fost inspirat să investigheze această legătură de mentorul său, Anne Cross, o specialistă experimentată în scleroza multiplă. Cross a observat o tendință neobișnuită în decursul a zeci de ani de practică: pacienții săi cu scleroză multiplă, în ciuda înaintării în vârstă și adesea având istorii familiale ale bolii, nu dezvoltau Alzheimer.
"Am observat că nu am găsit niciun pacient cu scleroză multiplă de-al meu care să aibă boala Alzheimer tipică", a declarat Cross, potrivit Neuroscience News.
Scleroza multiplă este o tulburare autoimună care atacă creierul și măduva spinării, provocând adesea probleme cognitive care pot semăna cu simptomele Alzheimerului. Cu toate acestea, chiar și atunci când Cross și-a trimis pacienții cu scleroză multiplă la specialiști în Alzheimer, diagnosticul de boală Alzheimer a fost constant exclus.
Această observație a determinat-o pe Cross și pe Brier să investigheze dacă scleroza multiplă ar putea oferi, în sine, o formă de protecție împotriva Alzheimerului.
Pentru a explora această teorie, echipa de cercetare a realizat un studiu implicând 100 de pacienți cu scleroză multiplă. Fiecare participant a fost supus unui nou test de sânge aprobat de FDA, conceput pentru a detecta plăcile de amiloid, un semn distinctiv al bolii Alzheimer. Rezultatele au fost apoi comparate cu cele ale unui grup de control format din 300 de persoane fără scleroză multiplă.
Rezultatele au fost remarcabile: grupul de control a avut cu 50% mai multe teste pozitive pentru indicatorii Alzheimerului decât grupul cu scleroză multiplă. În plus, studiul a arătat că persoanele cu forme foarte tipice de scleroză multiplă, caracterizate de vârsta obișnuită de debut, severitate și progresie, erau chiar mai puțin susceptibile decât colegii lor cu scleroză multiplă să prezinte semne de Alzheimer.
Scleroza multiplă - FOTO: Freepik
Natura exactă a legăturii dintre scleroza multiplă și reducerea riscului de Alzheimer rămâne neclară. Cu toate acestea, Brier și Cross au speculat că activitatea sistemului imunitar responsabilă pentru declanșarea sclerozei multiple ar putea, de asemenea, juca un rol în protejarea creierului împotriva acumulării de plăci nocive asociate cu Alzheimerul.
Această teorie sugerează că aceleași procese imunitare care cauzează daune în scleroza multiplă ar putea, paradoxal, reduce acumularea de plăci dăunătoare asociate cu Alzheimerul.
Deși rezultatele sunt promițătoare, Brier și Cross subliniază că sunt necesare mult mai multe cercetări pentru a înțelege mecanismele din spatele acestei protecții potențiale. Lucrările lor viitoare se vor concentra pe explorarea în continuare a interacțiunii dintre activitatea imunitară legată de scleroza multiplă și patologia Alzheimerului, ceea ce ar putea duce în cele din urmă la abordări noi în prevenirea sau tratamentul Alzheimerului.
Această descoperire marchează o dezvoltare emoționantă în cercetarea neurologică, oferind noi speranțe în lupta împotriva uneia dintre cele mai devastatoare boli ale lumii. Dacă studiile ulterioare confirmă legătura protectoare între scleroza multiplă și Alzheimer, acest lucru ar putea deschide noi perspective pentru terapii care să valorifice răspunsurile imune ale organismului pentru a preveni neurodegenerarea.
Scleroza multiplă este o afecțiune cronică autoimună ce atacă sistemul nervos central, distrugând mielina, substanța care protejează fibrele nervoase din creier și măduva spinării. Această distrugere duce la formarea unor leziuni care împiedică transmiterea normală a semnalelor nervoase între creier și restul corpului.
Simptomele variază, incluzând probleme de vedere, coordonare și echilibru, slăbiciune musculară, dificultăți de vorbire, sensibilitate alterată și probleme cognitive, potrivit NHS.
Vezi și: Chlamydia, infecția care afectează și intestinul. Poate duce la cancer
Există mai multe forme de SM:
Recurentă-remitentă (SMRR): Episoade acute urmate de perioade de recuperare.
Secundar progresivă (SMSP): Începând ca SMRR, dar cu agravare constantă.
Primar progresivă (SMPP): Agravare constantă fără perioade de remisie.
Progresivă recurentă (SMPR): Agravare constantă cu episoade acute.
Cauza exactă nu este complet înțeleasă, dar se consideră că este rezultatul unei combinații de factori genetici, autoimuni și de mediu, inclusiv expunerea la virusuri și clima rece.
Diagnosticarea se bazează pe evaluări clinice, RMN, teste de laborator și evaluări neurologice. Tratamentul se concentrează pe managementul simptomelor, încetinirea progresiei bolii și reabilitare. Deși nu există un leac, tratamentele disponibile ajută la controlul simptomelor și îmbunătățirea calității vieții pacienților.
Alimentul simplu care îți calmează creierul. Previne degradarea neurologică.
Alimentul care duce la Parkinson. Topește creierul.
O simplă fotografie a ochilor poate detecta Alzheimer cu 10 ani înainte. Descoperirea care schimbă totul!
Cum se schimbă mintea vârstnicilor odată cu demența. Lucrul trecut cu vederea pe care nu îl mai pot stăpâni.
