Un nou studiu realizat de Trinity College Dublin evidențiază faptul că exercițiile aerobice îmbunătățesc starea pacienților cu boala ficatului gras asociat metabolic în dar 12 săptămâni, mult mai mult și mai repede decât ar face-o pierderea în greutate recomandată acum. Rezultatele au fost publicate pe 28 iulie 2020 în jurnalul medical Farmacologie alimentară și terapeutică (link direct studiu Alimentary Pharmacology and Therapeutics.).
Ce este boala ficatului gras
Boala ficatului gras asociată metabolic este o afecțiune caracterizată printr-o acumulare de grăsime în ficat. Ficatul este organul-cheie pentru o suită de procese vitale în organism, inclusiv digestia, coagularea sângelui și producerea de energie.
Dacă este lăsată netratată, Boala ficatului gras asociată metabolic poate duce la complicații grave precum fibroza hepatică (cicatrizare), ciroză, insuficiență hepatică și cancer hepatic, precum și probleme cardiovasculare și metabolice. Factorii de risc pentru dezvoltarea acestei boli includ diabetul de tip 2 și obezitatea. Prevalența globală estimată a afecțiunii este de 25%, ceea ce o face principala cauză a bolilor cronice ale ficatului la nivel mondial și devine rapid principala cauză de ciroză și cancer hepatic la candidații la transplant de ficat din lumea occidentală.
Până în prezent, din cauza lipsei intervențiilor farmacologice aprobate, tratamentul pentru Boala ficatului gras a fost o combinație între pierderea în greutate și activitatea fizică, în principal persoanele cu această afecțiuni având nevoie să slăbească circa 7-10% din masa corporală. Există unele dovezi conform cărora antrenamentele fizice, fără pierderi în greutate semnificative, pot reduce conținutul de grăsime hepatică (evaluat folosind metodologii non-invazive, cum ar fi elastografia tranzitorie – fibroscan - și ecografia) la pacienții cu Boala ficatului gras asociată metabolic. Până acum, însă, nu erau cunoscute efectele independente ale exercițiului fizic asupra rezultatelor măsurate în biopsie (standardul de aur pentru diagnosticarea și evaluarea afecțiunii).
Exercițiile erobice, care sunt indicate
Exercițiile aerobice pun accent pe cardio și respirație. Ele cresc anduranța și rezistența inimii și a plămânilor, ajută la relaxarea vaselor de sânge, scad tensiunea arterială, ard grăsimile mai repede, reduc nivelul de zahăr din sânge, scad colesterolul și îmbunătățesc starea de spirit. Pe termen lung, s-a dovedit că exercițiile aerobice reduc riscul de infarct, de diabet, de depresie și de cancer. Cele mai comune exerciții aerobice sunt: înotul, mersul pe jos, alergatul (joggingul), ciclismul, dansul, grădinăritul etc. Experții recomandă 150 de minute de exerciții aerobice săptămânal.
Îmbunătățire notabilă în 12 săptămâni
Acest nou studiu evidențiază faptul că fitness-ul, rezultatul participării la exerciții aerobice, poate fi un punct clinic mai important pentru îmbunătățirea stării pacienților cu Boala ficatului gras asociată metabolic decât pierderea în greutate.
Studiul Trinity este primul care a demonstrat îmbunătățiri semnificative ale rezultatelor hepatice măsurate prin biopsie într-o cohortă de pacienți cu boala ficatului gras, în urma unei intervenții doar cu exerciții fizice, fără pierderi în greutate semnificative clinic. Studiul demonstrează, de asemenea, că îmbunătățirile rezultatelor hepatice măsurate prin biopsie au fost semnificativ legate de îmbunătățirea nivelului de fitness.
Studiul este unic prin faptul că a folosit biopsii repetate la pacienții cu boala ficatului gras în timpul unei intervenții doar cu exerciții fizice. Este, de asemenea, primul care a raportat îmbunătățiri ale biopsiilor hepatice cu îmbunătățirea stării de fitness, ceea ce sugerează o potențială interrelație între cele două rezultate.
„Beneficiile exercițiilor atât asupra rezultatelor hepatice, cât și cardiometabolice pentru acești pacienți sunt foarte clare. (...) Acest studiu demonstrează clar beneficiul clinic al exercițiului fizic în boala ficatului gras asociată metabolic în cel puțin 12 săptămâni și arată beneficiile clinice ale îmbunătățirii stării de fitness cardiorespiratorii, ceea ce este din ce în ce mai mult considerat un „semn vital clinic”, a arătat Dr. Philip O'Gorman, de la Departamentul de Fizioterapie, Trinity College.
