Boala Parkinson, cum afectează bacteriile intestinale tratamentul

Cercetătorii au investigat capacitatea microbiotei intestinale de a influența biodisponibilitatea levodopei, medicament utilizat în tratamentul bolii Parkinson.

,,Este bine stabilit că bacteriile intestinale pot afecta creierul. Există un dialog chimic continuu între bacteriile intestinului și creier, așa-numita axă intestinală. De obicei, medicamentul este administrat pe cale orală, iar levodopa este absorbită în intestinul subțire și apoi transportată prin fluxul sanguin către creier. Cu toate acestea, enzimele decarboxilazei pot transforma levodopa în dopamină. Spre deosebire de levodopa, dopamina nu poate traversa bariera hemato-encefalică, astfel încât pacienților li se administrează, de asemenea, un inhibitor de decarboxilază. Dar nivelurile de levodopa care vor ajunge la creier variază puternic în rândul pacienților cu boala Parkinson, și m-am întrebat dacă microbiota a jucat un rol în aceasta diferență”, a declarat Sahar El Aidy, profesor de microbiologie, cercetătorul principal al studiului.

Biodisponibilitate

În probele bacteriene din intestinul subțire al șobolanilor, oamenii de știință au descoperit activitatea enzimei bacteriene de decarboxilază a tirozinei, care transformă în mod normal tirozina în tiramină, dar s-a constatat că transformă, de asemenea, levodopa în dopamină. Apoi au stabilit că sursa acestei decarboxilaze a fost bacteria Enterococcus. Cercetătorii au arătat, că conversia levodopei nu a fost inhibată de o concentrație ridicată a tirozinei de aminoacizi, principalul substrat al enzimei decarboxilazei bacteriene tirozinice. Pacienților cu Parkinson li se administrează un inhibitor de decarboxilază, așa că următoarea etapă a fost aceea de a testa efectul mai multor inhibitori ai decarboxilazei umane asupra enzimei bacteriene.

,,S-a dovedit ca, de exemplu, inhibitorul Carbidopa este de peste 10.000 de ori mai puternic în inhibarea decarboxilazei umane ", spune El Aidy. Aceste constatări au condus echipa la ipoteza că prezența decarboxilazei tirozinice bacteriene ar reduce biodisponibilitatea levodopei la pacienții cu Parkinson. Pentru a confirma acest lucru, au testat mostrele de scaun de la pacienții care au primit o doză normală sau mare de levodopa.

,,Abundența relativă a genei bacteriene care codifică decarboxilaza tirozinei corelează cu necesitatea unei doze mai mari de medicament. Deoarece acestea erau probe de scaun, iar levodopa este absorbită în intestinul subțire, aceasta nu era încă dovada solidă. Cu toate acestea, am confirmat observația noastră, arătând că abundența crescută a enzimei bacteriene din intestinul subțire al șobolanilor a redus nivelul levodopa în sânge ", a explicat El Aidy, potrivit Eurekalert.org.

Cerc vicios

 O altă constatare importantă în studiu este corelația pozitivă dintre durata bolii și nivelurile de decarboxilază tirozină bacteriană. Unii pacienți cu boală Parkinson dezvoltă o creștere exagerată a bacteriilor intestinale mici, incluzând enterococii, datorită absorbției frecvente a inhibitorilor pompei de protoni, pe care ei o folosesc pentru a trata simptomele gastrointestinale asociate bolii. În ansamblu, acești factori duc la un cerc vicios care conduce la o creștere a necesarului de doză de inhibitor de levodopa / decarboxilază într-un subgrup de pacienți.

Cercetătorii concluzionează că prezența enzimei bacteriene de decarboxilază a tirozinei poate explica de ce unii pacienți au nevoie de doze mai frecvente de levodopa pentru a trata fluctuațiile lor motorii. Acest lucru este considerat o problema pentru pacienții cu boala Parkinson, deoarece o doză mai mare va duce la dischinezie, unul dintre efectele secundare majore ale tratamentului cu levodopa.