Eșecul aplicării strategiei de suprimare a COVID-19 în Marea Britanie. Implicații epidemiologice și lecții pentru viitoarele pandemii

Eșecul strategiei de suprimare a COVID-19 în Marea Britanie a dus la decese evitabile, avertizează un expert. BMJ publică o analiză dură a răspunsului științific britanic la pandemie

Strategia ignorată care putea salva mii de vieți

Un expert în sănătate globală avertizează că Marea Britanie a ratat o oportunitate crucială de a salva mii de vieți în primele luni ale pandemiei de COVID-19, prin refuzul de a adopta o strategie de suprimare recomandată de Organizația Mondială a Sănătății (OMS) și testată cu succes în Asia de Est.

"Dacă Regatul Unit ar fi urmat o strategie de suprimare, ar fi putut preveni mii de decese", susține Anthony Costello, profesor de sănătate globală la University College London, într-un articol publicat în The BMJ, potrivit News Medical.

Ce înseamnă suprimarea

Spre deosebire de planurile clasice bazate pe gripă, suprimarea urmărește evitarea lockdown-urilor naționale prin implementarea rapidă a unor sisteme de supraveghere și intervenție locală, pentru a reduce rata de reproducere a infecției (R0) sub 1 și a stinge astfel epidemia. Strategia permite menținerea activităților economice pentru majoritatea populației, limitând în același timp extinderea virusului.

O alegere greșită, în ciuda semnalelor clare

În ianuarie 2020, OMS avertiza deja asupra amenințării globale reprezentate de coronavirus și îndemna țările să adopte rapid măsuri de suprimare. Țări precum Grecia, Germania, Norvegia și Irlanda au urmat aceste recomandări. Marea Britanie, în schimb, prin Grupul Științific Consultativ pentru Urgențe (SAGE), a ales să trateze pandemia ca pe o gripă sezonieră.

Strategia guvernului britanic, anunțată în martie 2020, a fost axată pe patru direcții: "contain, delay, research, mitigate" (conținere, întârziere, cercetare, atenuare) — o abordare care includea ideea atingerii "imunității de turmă" prin expunere largă la virus.

Trei presupuneri greșite care au susținut o strategie periculoasă

Potrivit lui Costello, apărarea constantă a acestei abordări de către co-președinții SAGE — Chris Whitty, medicul-șef al Angliei, și Patrick Vallance, consilier științific principal până în 2023 — se bazează pe trei ipoteze "eronate":

- că virusul nu putea fi suprimat,

- că o a doua mare explozie epidemică ar fi apărut oricum, chiar dacă ar fi fost suprimat inițial,

- că suprimarea ar fi necesitat lockdown-uri prelungite.

Eșecul aplicării strategiei de suprimare a COVID-19 în Marea Britanie. Implicații epidemiologice și lecții pentru viitoarele pandemii - FOTO: Freepik@victor_prilepa

Lipsa unui plan coerent și eșecul sistemic

Costello recunoaște că SAGE s-a confruntat cu o situație dificilă și în continuă schimbare în 2020, dar subliniază că recomandările transmise guvernului au fost "greșite" și rezultatul unui "eșec de sistem".

Printre deficiențele majore se numără:

- lipsa unei recomandări pentru extinderea rapidă a testării,

- inexistența unui plan de mobilizare a lucrătorilor comunitari pentru trasarea contacților în zonele afectate,

- absența unor măsuri financiare și de sprijin pentru ca oamenii să se poată autoizola eficient.

O pierdere estimată: 180.000 de vieți

Costello face o comparație directă între ratele de mortalitate din Marea Britanie și Coreea de Sud, o țară care a adoptat rapid strategia de suprimare.

"Dacă Regatul Unit ar fi avut, până în martie 2024, aceeași rată cumulativă de decese în exces ca și Coreea de Sud — 69 în loc de 344 de decese la 100.000 de locuitori — ar fi putut preveni până la 180.000 de decese", estimează el.

Concluzia: greșelile persistă și în prezent

La cinci ani de la debutul pandemiei, mulți dintre cei care au conturat răspunsul inițial al Marii Britanii sunt încă în funcție și nu și-au revizuit pozițiile, afirmă Costello. De asemenea, nu au fost implementate reforme esențiale în comitetele consultative științifice sau în mecanismele de guvernanță pentru viitoarele crize sanitare.

"Ancheta COVID și establishmentul medical britanic trebuie să critique în mod real acest eșec de sănătate publică", conchide profesorul.