Vaccinurile conțin forme slăbite sau fragmente (proteine, informație genetică) ale unui microorganism, incapabile să producă boala, se arată pe Platforma națională de informare privind vaccinarea împotriva COVID-19 (link direct platformă).
Vaccinurile au rolul de a genera (produce/declanșa) un răspuns imun ce protejează organismul în momentul în care acesta va intra în contact cu patogenul real. Vaccinurile antrenează răspunsul imun propriu și specific organismului uman, inclusiv cel de memorie, prin care corpul învață să recunoască un anumit microorganism străin, să lupte eficient împotriva acestuia și astfel să împiedice îmbolnăvirea în momentul în care se va întâlni patogenul real.
Cum funcționează vaccinurile
Germenii sunt în jurul nostru, atât în mediul nostru înconjurător, cât și în corpul nostru. Atunci când o persoană este susceptibilă și întâlnește un organism dăunător, aceasta poate duce la boli și char la moarte, arată OMS (link direct sursa informațiilor).
Organismul are multe modalități de a se apăra împotriva agenților patogeni (organisme cauzatoare de boli). Pielea, mucusul și cilii (firele de păr microscopice care îndepărtează resturile de plămâni) toate funcționează ca bariere fizice pentru a preveni pătrunderea agenților patogeni, în primul rând.
Când un agent patogen infectează corpul, apărarea organismului nostru, numită sistemul imunitar, este declanșată, iar agentul patogen este atacat, distrus sau învins.
Răspunsul natural al organismului uman
Un agent patogen este o bacterie, virus, parazit sau o ciupercă care poate provoca boli în organism. Fiecare agent patogen este alcătuit din mai multe sub-părți, de obicei unice pentru acel agent specific și boala pe care o provoacă. Sub-partea unui agent patogen, care determină formarea de anticorpi, se numește antigen. Anticorpii produși ca răspuns la antigenul agentului patogen sunt o parte importantă a sistemului imunitar. Puteți considera anticorpii ca soldați în sistemul de apărare al corpului. Fiecare anticorp sau soldat din sistemul nostru imun este instruit să recunoască un antigen specific. Avem mii de anticorpi diferiți în corpul nostru. Când corpul uman este expus la un antigen pentru prima dată, este nevoie de timp pentru ca sistemul imunitar să răspundă și să producă anticorpi specifici acelui antigen.
Între timp, persoana în cauză este susceptibilă să se îmbolnăvească.
Odată ce anticorpii specifici antigenului sunt produși în organism, aceștia lucrează alături de restul sistemului imunitar pentru a distruge agentul patogen și a opri boala. În general, anticorpii împotriva unui agent patogen nu protejează împotriva altui agent patogen, cu excepția cazului în care doi agenți patogeni sunt foarte asemănători, precum verii. Odată ce organismul produce anticorpi în răspunsul său primar la un antigen, creează și celule de memorie care produc anticorpi, care rămân vii chiar și după ce agentul patogen este învins de anticorpi. Dacă corpul este expus la același agent patogen de mai multe ori, răspunsul anticorpului este mult mai rapid și mai eficient decât prima dată, deoarece celulele de memorie sunt pregătite să pompeze anticorpi împotriva acelui antigen.
Aceasta înseamnă că, dacă persoana este expusă la agentul patogen periculos în viitor, sistemul său imunitar va putea răspunde imediat, protejându-se împotriva bolilor, arată experții OMS.
Cum ajută vaccinurile
Vaccinurile conțin părți slăbite sau inactive ale unui anumit organism (antigen) care declanșează un răspuns imun în organismul uman. Vaccinurile mai noi conțin „planul” pentru producerea de antigeni, mai degrabă decât antigenul în sine. Indiferent dacă vaccinul este alcătuit din antigenul însuși sau din planul acestuia, astfel încât organismul să producă antigenul, această versiune slăbită nu va provoca boala la persoana care primește vaccinul, dar va determina sistemul ei imunitar să răspundă la fel de mult ca și cum ar face-o la prima expunere la agentul patogen propriu-zis.
Unele vaccinuri necesită doze multiple, administrate la săptămâni sau chiar luni una după alta. Acest lucru este uneori necesar pentru a permite producerea de anticorpi de lungă durată și dezvoltarea celulelor de memorie. În acest fel, organismul uman este antrenat să lupte împotriva organismului specific cauzator de boli, construind memoria patogenului, astfel încât să îl poată combate rapid dacă și atunci când este expus, din nou, în viitor.
Imunitatea de grup (de turmă)
Când cineva este vaccinat, este foarte probabil să fie protejat împotriva bolii vizate de respectivul vaccin. Dar nu toată lumea poate fi vaccinată. Este posibil ca persoanele cu afecțiuni de sănătate care le slăbesc sistemul imunitar (cum ar fi cancerul sau HIV) sau care au alergii severe la unele componente ale vaccinului, să nu poată fi vaccinate cu anumite vaccinuri. Acești oameni pot fi în continuare protejați dacă locuiesc în și printre alții care sunt vaccinați. Atunci când o mulțime de oameni dintr-o comunitate sunt vaccinați, agentului patogen îi este greu să circule de la o persoană la alta, deoarece majoritatea oamenilor pe care îi întâlnește sunt imuni. Deci, cu cât sunt vaccinați mai mulți oameni dintr-o comonitate, dintr-un grup, cu atât persoanele care nu pot fi protejate prin vaccinuri sunt mai puțin expuse agenților patogeni nocivi. Aceasta se numește imunitate de turmă sau de grup.
Acest lucru este important în special pentru persoanele care nu numai că nu pot fi vaccinate, dar pot fi mai susceptibile la bolile împotriva cărora vaccinăm. Niciun vaccin nu oferă protecție 100%, iar imunitatea grupului nu oferă o protecție completă celor care nu pot fi vaccinați în siguranță. Dar, cu imunitatea turmei, acești oameni vor beneficia de o protecție substanțială, datorită vaccinării celor din jur.
Vaccinarea nu numai că vă protejează, dar îi protejează și pe cei din comunitate care nu pot fi vaccinați. „Dacă puteți, vaccinați-vă!”, subliniază experții OMS.
Campanii de succes: poliomielita
De-a lungul istoriei, oamenii au dezvoltat cu succes vaccinuri pentru o serie de boli care pun viața în pericol, inclusiv meningita, tetanosul, rujeola și poliovirusul sălbatic. Singura boală care a fost total eliminată prin vaccinare este variola, ultimul caz ușor fiind înregistrat în 1977 în Somalia.
Citește aici despre ultimele cazuri cunoscute de variolă
La începutul anilor 1900, poliomielita era o boală extinsă la nivel mondial, paralizând sute de mii de oameni în fiecare an. Până în 1950, au fost dezvoltate două vaccinuri eficiente împotriva bolii. Dar vaccinarea în unele părți ale lumii nu era încă destul de obișnuită pentru a opri răspândirea poliomielitei, în special în Africa. În anii 1980, a început un efort global, la nivel mondial, pentru eradicarea poliomielitei de pe planetă. De-a lungul multor anim nai exact în câteva decenii, vaccinarea împotriva poliomielitei, folosind campanii de rutină de imunizare și campanii de vaccinare în masă, a avut loc pe toate continentele. Milioane de oameni, în majoritate copii, au fost vaccinați și, în august 2020, continentul african a fost certificat de OMS ca fiind liber de poliovirus sălbatic, aliniindu-se astfel la toate celelalte părți ale lumii, cu excepția Pakistanului și Afganistanului, unde poliomielita nu a fost încă eradicată și unde sporadic mai apar cazuri.
