Omicron, posibil să nu fie ultima varianta, dar ar putea fi ultima varianta de îngrijorare

Unele dintre aceste variante s-au răspândit mai bine de la o persoană la alta, devenind în cele din urmă dominante, deoarece depășesc versiunile mai lente ale SARS-CoV-2, virusul care provoacă COVID-19. Această capacitate îmbunătățită de răspândire a fost atribuită mutațiilor din proteina spike - proiecțiile în formă de ciupercă de pe suprafața virusului - care îi permit să se lege mai puternic de receptorii ACE2 (receptori de pe suprafața celulelor noastre, cum ar fi cei care ne căptușesc căile respiratorii, de care virusul se atașează pentru a intra și a începe să se înmulțească).

Aceste mutații au permis variantei Alfa și apoi variantei Delta să devină dominantă la nivel global. Și oamenii de știință se așteaptă să se întâmple același lucru cu Omicron.

Virusul nu se poate îmbunătăți, însă, la infinit. Legile biochimiei înseamnă că virusul va dezvolta în cele din urmă o proteină Spike care se leagă de ACE2 cât mai puternic posibil. Până în acel moment, capacitatea SARS-CoV-2 de a se răspândi între oameni nu va fi limitată doar de capacitatea de a se lipi virusul de exteriorul celulelor. Alți factori vor limita răspândirea virusului, cum ar fi capacitatea și viteza de a se replica genomul, viteza cu care poate intra virusul în celulă prin intermediul proteinei TMPRSS2 și cât de mult virus poate elimina un om infectat. În principiu, toate acestea ar trebui să evolueze în cele din urmă la performanță de vârf, potrivit The Guardian.

Nu există niciun motiv întemeiat să presupunem că Omicron a atins acest vîrf. Așa-numitele studii de „câștig-de-funcție”, care analizează mutațiile de care are nevoie SARS-CoV-2 ca să se răspândească mai eficient, au identificat o mulțime de mutații care îmbunătățesc capacitatea proteinei spike de a se lega de celulele umane pe care Omicron nu le are. Pe lângă aceasta, ar putea fi aduse îmbunătățiri la alte aspecte ale ciclului de viață a virusului, cum ar fi replicarea genomului, așa cum am menționat mai sus.

Dar să presupunem pentru o secundă că Omicron este varianta cu capacitatea de răspândire maximizată. Poate că Omicron nu se va îmbunătăți, deoarece este limitat de probabilitatea genetică. În același mod în care zebrele nu și-au dezvoltat ochii în spatele capului pentru a evita prădătorii, este plauzibil ca SARS-CoV-2 să nu poată detecta mutațiile necesare pentru a atinge un maxim teoretic. Chiar și într-un scenariu în care Omicron are cea mai bună variantă de răspândire între oameni, vor apărea noi variante pentru a gestiona sistemul imunitar uman.

După infectarea cu orice virus, sistemul imunitar se adaptează producând anticorpi care se lipesc de virus pentru a-l neutraliza și a ucide celule T care distrug celulele infectate. Anticorpii sunt bucăți de proteine ​​care se lipesc de forma moleculară specifică a virusului, iar celulele T ucigașe recunosc celulele infectate și prin forma moleculară. Prin urmare, SARS-CoV-2 poate eluda sistemul imunitar printr-o mutație suficientă încât forma sa moleculară să se schimbe dincolo de recunoașterea sistemului imunitar.

Acesta este motivul pentru care Omicron are atât de aparent succes în infectarea persoanelor cu imunitate anterioară, fie din vaccinuri, fie din infecții cu alte variante - mutațiile care permit proteinei Spyke să se lege mai puternic de ACE2 și reduce și capacitatea anticorpilor de a se lega de virus și de a-l neutraliza. Datele Pfizer sugerează că celulele T ar trebui să răspundă în mod similar la Omicron ca și la variantele anterioare, ceea ce se aliniază cu observația că Omicron are o rată mai scăzută a mortalității în Africa de Sud, unde majoritatea oamenilor au imunitate. Important pentru umanitate, expunerea din trecut pare să protejeze în continuare împotriva bolilor severe și a morții, lăsându-ne cu un „compromis” în care virusul se poate replica și reinfecta, dar nu ne îmbolnăvim la fel de grav ca prima dată.

Viitorul probabil

Aici se află viitorul cel mai probabil pentru acest virus. Chiar dacă se comportă ca un „jucător” profesionist și în cele din urmă își mărește toate statisticile, nu există niciun motiv să credem că nu va fi controlat și eliminat de sistemul imunitar. Mutațiile care îi îmbunătățesc capacitatea de răspândire nu cresc foarte mult decesele. Acest virus ar mai putea avea mutații apoi pur și simplu aleatoriu, schimbându-se suficient de-a lungul timpului pentru a deveni de nerecunoscut pentru apărarea adaptată a sistemului imunitar, permițând valuri de reinfecție.

S-ar putea să avem sezon COVID în fiecare iarnă, în același mod în care avem sezonul gripei acum. Virusurile gripale pot avea, de asemenea, un model similar de mutație în timp, cunoscut sub numele de „deriva antigenică”, care duce la reinfecții. Noile virusuri ale gripei din fiecare an nu sunt neapărat mai bune decât cele de anul trecut, doar suficient de diferite. Poate că cea mai bună dovadă pentru această eventualitate pentru SARS-CoV-2 este că 229E, un coronavirus care provoacă răceala comună, face deja acest lucru.

Prin urmare, Omicron nu va fi varianta finală, dar poate fi varianta finală de îngrijorare. Dacă avem noroc, iar cursul acestei pandemii este greu de prezis, SARS-CoV-2 va deveni probabil un virus endemic care suferă mutații încet în timp.

Boala ar putea fi foarte probabil ușoară, deoarece unele expuneri din trecut creează imunitate care reduce probabilitatea de spitalizare și deces. Majoritatea oamenilor se vor infecta prima dată în copilărie, ceea ce ar putea apărea înainte sau după un vaccin, iar reinfecțiile ulterioare abia se vor observa. Doar un grup mic de oameni de știință va urmări modificările genetice ale SARS-CoV-2 de-a lungul timpului, iar variantele de îngrijorare vor deveni un lucru din trecut - cel puțin până când următorul virus va trece de bariera speciei.