Psihiatrul Gabriel Diaconu, explicații despre sechelele COVID-19: Este o boală cu 3 brațe

Medicul psihiatru Gabriel Diaconu susține că boala COVID-19 are trei brațe: afectarea căilor respiratorii, inflamația sistemică și tulburarea coagulării, notează  DC News.

„Liniștea. Fără patimă ori părtinire, despre sechelele COVID. Sau, cum i s-a spus, ”long COVID”.

Trebuie s-o spun, înainte de-a intra în miezul problemei, că studiul sechelelor oricărei boli nou intrate în catalogul cunoașterii medicale nu poate progresa decât odată cu timpul. Secvența este aceeași, de la raportări anecdotice, studii de caz, apoi explorări naturalistice (serii de cazuri), respectiv cohorte largi unde fenomenul poate fi studiat mai în detaliu. În același timp, premisele inițiale contează foarte mult.

Voi căuta să demonstrez, în următoarele, prin ochii psiho-traumatologului, de ce long-COVID există și e, probabil, o consecință directă a infecției cu ”noul coronavirus”, dar și de ce multiple de seturi de semne și simptome sunt în mod eronat numite ”long-COVID”, câtă vreme ele țin mai degrabă de provincia psihiatriei, și au drept urmare de-a face mai mult cu trauma psihică dată de COVID, nicidecum cu virusul în sine. Să începem cu sechelele autentice. Aici lucrurile sunt deja clare, măcar că unele mecanisme intime biologice continuă să fie studiate.

"COVID-19 este o boală cu trei brațe"

COVID-19 este o boală cu trei brațe. Primul braț este afectarea căilor respiratorii, respectiv pneumonia COVID. Al doilea braț este inflamația sistemică, respectiv vremelnic identificata ”furtună de citokine”, cu diverse manifestări de organ. Iar al treilea braț este tulburarea coagulării, cu favorizarea apariției micro-trombilor, și deci - previzibil - unor zone de scădere dramatică a perfuziei unor organe, deci simetric riscul să apară infarctizări. Organele țintă, predilecte pentru ele sunt, dincolo de plămânii înșiși, inima și creierul.

E crucial să observi, de aici, că ravagiile formelor medio-severe lasă în urmă instabilitate. Plămânii pot rămâne cu zone de fibroză pulmonară, spre exemplu. În mod obișnuit consistența plămânului este elastică. El trebuie să expansioneze în inspir, să se ”umfle” la propriu” cu aer care pătrunde în alveolele pulmonare. Alveolele sunt susținute în forma lor de un țesut elegant constituit, de consistența unui latex (deși analogia e imperfectă). Înlocuiește acel țesut cu unul similar unei cămăși vechi și vei vedea că nu poți umfla baloane prin el. Un plămân care nu se umflă devine, din punct de vedere aerifer, mort. Adică ”nu umblă aer prin el”. El continuă să fie, biologic, hrănit cu sânge, doar că nu participă la schimbul de gaze.

Sunt mulți pacienți care supraviețuiesc COVID-19 dar rămân fie, funcțional, doar într-un plămân, fie cu diverse grade de insuficiență respiratorie. Unele sunt atât de grave încât necesită suport îndelungat, sau permanent, de oxigen. Riscul de infarct miocardic sau accident vascular cerebral este de 2 - 3 ori mai mare în perioada de stare a bolii, mai ales dacă persoana are factori care-l vulnerabilizau anterior. E de altfel motivul pentru care tratamentul cu anticoagulante se instituie precoce (lucru care nu era cunoscut de la început). Dar, și după convalescență, sunt unele studii care arată că acest risc persistă pentru 3 - 6 luni după aceea, deci oamenii trebuie monitorizați atent, respectiv au nevoie de un bilanț al coagulogramei și probelor de inflamație”, arată psihiatrul Gabriel Diaconu. 

Care este drama „long COVID” - adică acele cazuri cu infflamație sistemică susținută-, dar și pleiadă de semne și simptome ”light-long-COVID”, aflați pe DC News.ro