Emoțiile, precum frica și dragostea, sunt realizate de sistemul limbic, care este situat în lobul temporal.
În timp ce sistemul limbic este alcătuit din mai multe părți ale creierului, centrul procesării emoționale este amigdala, care primește aport din alte funcții ale creierului, cum ar fi memoria și atenția.
Formată ca o migdală, amigdala este responsabilă de răspunsuri emoționale multiple, precum dragostea, frica, mânia și dorința sexuală. Universitatea Shippensburg afirmă că în studiile la animale, stimularea sau îndepărtarea amigdalei modifică răspunsul emoțional: activarea electrică provoacă agresiune, în timp ce îndepărtarea chirurgicală are ca rezultat reacții emoționale indiferente. Prin urmare, deteriorarea amigdalei poate duce la răspunsuri emoționale anormale, iar supraestimularea provoacă reacții excesive.
Hipocampul este o altă parte a sistemului limbic care trimite informații amigdalei. Unul dintre centrele de procesare a memoriei creierului, hipocampul interacționează cu amigdala atunci când o persoană are amintiri cu legături emoționale. Potrivit The Canadian Institutes of Health Research, conexiunea dintre hipocamp și amigdala „poate fi la originea emoțiilor puternice declanșate de amintiri particulare", ceea ce explică răspunsurile emoționale la amintirile traumatice.
Cortexul prefrontal, situat aproape de partea din față a capului, este implicat în luarea deciziilor ca răspuns la emoții. Potrivit The Canadian Institutes of Health Research, cortexul prefrontal controlează ce decizie ia o persoană atunci când se confruntă cu o reacție emoțională și, de asemenea, reglează anxietatea.
Hipotalamusul, de asemenea o parte a sistemului limbic, alimentează informații în amigdala. Universitatea Shippensburg afirmă că hipotalamusul acționează ca un regulator al emoției, controlând nivelul dorinței sexuale, a plăcerii, a agresivității și a mâniei.
Girusul cingulat acționează ca o cale între talamus și hipocamp și joacă un rol în amintirea evenimentelor încărcate emoțional. Universitatea Shippensburg remarcă faptul că girusul cingulat concentrează atenția asupra evenimentului, alertând restul creierului că este semnificativ emoțional.
Zona tegmentală ventrală este de asemenea implicată în emoții și iubire, în special în modul în care o persoană percepe plăcerea. Căile dopaminei sunt localizate în zona tegmentală ventrală: dopamina este un neurotransmițător implicat în starea de spirit, iar nivelurile crescute cresc nivelul plăcerii persoanei.
Aceasta este cantitatea de alcool care îți devastează creierul. Este mult mai puțină decât ai crede.
Băuturile care îți condamnă creierul la demență. Au efect pe termen lung.
Epuizarea poate persista până la un an după un accident vascular tranzitoriu, mai ales la persoanele cu anxietate sau depresie anterioară.
Această terapie ameliorează semnificativ simptomele pacienților cu Alzheimer. Medicii susțin că toți pacienții văd efecte benefice.
Simptomul repetitiv care poate fi un semn de demență. Apare cu ani înainte de pierderea memoriei.
Boala Alzheimer, depistată cu ani înainte de apariția simptomelor. Tehnica, disponibilă în SUA. Când va fi disponibilă și în Europa.
Un test de sânge simplu ar putea prezice demența cu ani înainte de apariția simptomelor. Are o precizie de 90%.
Lucrul care îți distruge creierul. Îl faci imediat ce deschizi ochii. Și nu, nu este vorba de butonatul telefonului.
Acesta este considerat, de fapt, a fi primul semn al bolii Alzheimer. Apare cu ani de zile înainte de pierderea memoriei.
Semnul simplu care indică revenirea din comă. Ce se întâmplă în creierul pacienților. Care este semnalul cheie.
Ce se întâmplă în creier după 40 de ani. Schimbările sunt ireversibile și cu impact major.
Aceste lucruri simple îți protejează creierul de demență și AVC. În plus, întârzie îmbătrânirea cerebrală.
Vârsta la care apar primele semne ale bolii Alzheimer. E șocant! E mult mai devreme decât credeai.
Cum o boală comună poate fi confundată cu demența. Semnele care dau de gândit. La ce să fii atent.
Acest test simplu depistează demența cu mult timp înainte ca primele simptome să fie evidente.
Somnul prelungit poate accelera îmbătrânirea creierului și crește riscul de demență.
