Imagistica creierului și date comportamentale sugerează baza pentru unele probleme de memorie legate de vârstă.
Într-o lucrare publicată pe 20 noiembrie în PNAS, Jeffrey Zacks, profesor și președinte asociat al Departamentului de Științe Psihologice și ale Creierului în Arte și Științe și profesor de radiologie la Școala de Medicină a Universității Washinghton, SUA, a constatat că cu cât o memorie este mai întâi codificată, cu atât mai ușor este pentru o persoană să observe modificările ulterioare și să le integreze în înțelegerea actualizată.
Iar ”cu cât discrepanța este mai mare între o memorie anterioară și ceea ce se întâmplă data viitoare (...) cu atât semnalul este mai puternic că trebuie să vă actualizați reprezentarea memoriei” adaugă cercetătorii, într-un comunicat al universității amintite.
Rezultatele studiului au arătat că la adulții mai în vârstă, o capacitate mai slabă de a discerne că un eveniment diferă de o memorie anterioară poate fi parțial responsabilă pentru o scădere a funcției de memorie. Este concluzia unui experiment în care au fost testate două grupuri de participanți - adulți mai tineri, cu vârste cuprinse între 18 și 27 de ani, și adulți mai în vârstă, cu vârste cuprinse între 65 și 84 de ani. Le-au arătat, două zile la rând scene dintr-un film, iar apoi li s-au adresat întrebări și li s-au scanat creierele.
Studiul, AICI.
Cum se schimbă mintea vârstnicilor odată cu demența. Lucrul trecut cu vederea pe care nu îl mai pot stăpâni.
