Cum ajung nanoplasticele în creier și ce impact au asupra sănătății. Plasticul care traversează bariera hemato-encefalică

Vezi și: Beneficiile cognitive ale ceaiului verde pentru adulții în vârstă. Compusul din ceaiul matcha care contribuie la prevenirea declinului cognitiv

Mostrele de creier uman prelevate la autopsie la începutul anului 2024 conțineau mai multe fragmente mici de plastic decât mostrele prelevate cu opt ani înainte, conform unei pretipăriri publicate online în luna mai. Concentrațiile în țesutul cerebral al persoanelor normale au fost de 4 800 micrograme pe gram, sau 0,5% din greutate.

Această creștere este cu aproximativ 50% mai mare decât eșantioanele din 2016, ceea ce sugerează că creierul nostru de astăzi are 99,5% creier, iar restul este plastic. Cu toate acestea, această creștere arată doar expunerea și nu oferă informații despre deteriorarea creierului.

Phoebe Stapleton, profesor asociat de farmacologie și toxicologie la Universitatea Rutgers, a declarat că sunt necesare cercetări suplimentare pentru a înțelege modul în care particulele pot interacționa cu celulele și dacă acest lucru are o consecință toxicologică.

Studiile au găsit aceste materiale plastice în inima umană, vasele mari de sânge, plămâni, ficat, testicule, tractul gastrointestinal și placentă. Dr. Philip Landrigan, director al Programului pentru sănătate publică globală și binele comun și al Observatorului global privind sănătatea planetară de la Boston College, a declarat că este important să nu speriem oamenii, deoarece știința în acest domeniu este încă în evoluție. Acesta i-a sfătuit pe oameni să își reducă la minimum expunerea la plasticul pe care îl pot evita, cum ar fi pungile și sticlele de plastic.

American Chemistry Council, o asociație industrială, a declarat că dovezile științifice actuale nu demonstrează că nivelurile de microplastice sau nanoplastice detectate în alimente reprezintă un risc pentru sănătatea umană.

Cercetările în curs urmăresc să abordeze lacunele de date în înțelegerea expunerii la microplastice și să dezvolte instrumente îmbunătățite pentru a măsura toxicitatea microplasticelor pentru oameni.

Citește și: Cum afectează stresul cronic sănătatea ta fizică și mentală. De ce stresul provoacă insomnie și declanșează mâncatul emoțional

Foto: Freepik

Cum ajung nanoplasticele în creier

Cercetătorii au descoperit că creierul absoarbe cele mai mici nanostructuri, cum ar fi 100 până la 200 de nanometri în lungime, de la 92 de persoane care au fost supuse unei autopsii medico-legale pentru a verifica cauza morții în 2016 și 2024. Cortexul frontal, zona creierului asociată cu gândirea și raționamentul, este cel mai afectat de demența frontotemporală (FTD) și de stadiile ulterioare ale bolii Alzheimer.

Particulele mai mari, cu dimensiuni cuprinse între un micrometru și cinci micrometri, ajung în ficat și rinichi. Nanoplasticele sunt cele mai îngrijorătoare materiale plastice pentru sănătatea umană deoarece se pot instala în interiorul celulelor individuale.

Ele pot ocoli bariera hemato-encefalică și consumând grăsimi esențiale pentru performanța creierului. Creierul uman are aproximativ 60% grăsime în greutate, iar acizii grași esențiali, precum omega 3, sunt esențiali pentru puterea și performanța creierului. Organismul uman nu poate produce singur acizi grași esențiali, astfel încât aceștia trebuie să provină din alimente sau suplimente.

Legătura dintre plastic și cancer

Microplasticele, care pot varia de la mai puțin de 5 milimetri la 1 nanometru, sunt cele mai îngrijorătoare materiale plastice pentru sănătatea umană, deoarece se pot instala în interiorul celulelor individuale. Ele pot traversa bariera hemato-encefalică, făcând ca creierul să devină o țintă majoră pentru aceste nanoplastice.

Creierul uman conține aproximativ 60% grăsime, iar acizii grași esențiali, precum omega 3, sunt esențiali pentru rezistența și performanța acestuia. Principala cale de expunere la micro și nanoplastice este alimentația, conform unui raport al Comisiei Minderoo - Monaco privind materialele plastice și sănătatea umană.

Raportul a constatat că materialele plastice sunt asociate cu efecte nocive asupra sănătății umane în fiecare etapă a ciclului de viață al plasticului. Unele microplastice sunt, de asemenea, transportate în aer, cum ar fi atunci când anvelopele se abrazează pe suprafața unei autostrăzi.

Ingestia este calea dominantă, dar inhalarea este, de asemenea, o cale importantă. Comisia Minderoo - Monaco privind materialele plastice și sănătatea umană este un consorțiu global de oameni de știință, lucrători din domeniul sănătății și analiști politici responsabili de urmărirea materialelor plastice de la creare până la produsul final.

Polietilena, un plastic nebiodegradabil utilizat în pungi, filme și sticle de plastic, este tipul predominant de plastic găsit în probele de țesut, în special în creier. Este, de asemenea, polimerul predominant găsit în testiculele umane și canine.

Producția de polietilenă, cum ar fi materialele plastice PET, este cea care contribuie cel mai mult la eliberarea în mediu a solventului 1,4-dioxan. Programul Național de Toxicitate din SUA și Agenția Internațională pentru Cercetarea Cancerului consideră 1,4-dioxanul potențial cancerigen pentru oameni.

În 2023, EPA a publicat un proiect de raport conform căruia solventul prezintă un risc nerezonabil de afectare a sănătății lucrătorilor din industria maselor plastice și a locuitorilor comunităților a căror apă potabilă a fost poluată de evacuările de la fabricile de mase plastice PET.

Nanoplasticele, care invadează celulele individuale și țesuturile din organele majore, pot întrerupe procesele celulare și depozita substanțe chimice care perturbă sistemul endocrin, precum bisfenolii, ftalații, substanțele ignifuge, metalele grele și substanțele per- și polifluorurate (PFAS).

Perturbatorii endocrini interferează cu sistemul reproducător uman, ducând la malformații genitale și reproductive, infertilitate feminină și o scădere a numărului de spermatozoizi. Deși nu se cunoaște încă întreaga amploare a efectelor nocive, există indicii că microplasticele și nanoplasticele provoacă efecte nocive și că sunt necesare măsuri de protecție.

Pungile de plastic nu sunt recomandate pentru cumpărături, deoarece conțin în medie 240 000 de particule de plastic din șapte tipuri de materiale plastice, 90% dintre acestea fiind nanoplastice. Pentru a reduce deșeurile de plastic, folosiți în schimb pungi de pânză, de hârtie sau reciclabile.