Vârstnicii sub 80 de ani, fără factori de risc genetic cunoscuți, care au experimentat frecvent singurătate au avut un risc crescut de a dezvolta demență.
Un studiu recent, care a monitorizat peste 10 ani persoanele fără demență, susține că oamenii care s-au simțit singuri 3 sau mai multe zile pe săptămână au avut mai multe șanse de a dezvolta demență. Experții asociază singurătatea de o funcția executivă slabă și de modificări ale creierului asociate cu vulnerabilitatea la demență la persoanele care nu aveau această afecțiune. Acest studiu că persoanele care se confruntă cu singurătatea aveau un risc de trei ori mai mare de a dezvolta demență.
Unul dintre autorii studiului, dr. Joel Salinas, neurolog la Universitatea Langone Health din New York, spune că această cercetare ”oferă dovezi de clasa I (cel mai înalt nivel disponibil) că adulții singuri, în special cei fără vârstă majoră sau factorii de risc genetici, pot avea un risc crescut și o vulnerabilitate neurocognitivă precoce pentru dezvoltarea demenței”, iar asta ”mărește implicațiile asupra sănătății populației ale tendințelor observate în prevalența în creștere a singurătății”.
„Aceste descoperiri nu numai că stabilesc această legătură între singurătate și riscul de demență mult mai ferm, dar au și implicații asupra modului în care gândim factorii de risc pentru demență, relevanța screening-ului de bază al singurătății în evaluarea persoanelor cu risc mai mare și modul în care există un potențial să subestimeze acest risc la adulții singuratici, mai ales dacă nu au factori de risc genetic cunoscuți precum alela APOE e4”, adaugă cercetătorul.
Echipa de cercetare susține că perioada de urmărire de 10 ani în studiu a fost mai lungă decât cea necesară pentru ca demența să se dezvolte la persoanele cu deficiență cognitivă ușoară sau alte simptome asociate. Iar asta poate sugera că singurătatea evaluată la momentul inițial, în loc să fie un simptom precoce al declinului cognitiv, a contribuit probabil la declinul funcției cognitive, potrivit Medical News Today.
Demența are câteva semne clare, încă din faze incipiente. Chiar dacă unele ar putea fi atribuite oboselii cronice, dacă se întâmplă des să faci aceste greșeli, ar trebui să mergi la un consult medical. Unele tratamente pot încetini avansarea bolii. „Mulți oameni se plâng de slăbirea memoriei, care pot apărea ocazional în timpul îmbătrânirii normale și include plasarea greșită a obiectelor prin casă, uitarea numelor cunoștințelor mai puțin familiare, uitarea intenției cu care te duci într-o cameră sau să întâmpini anumite dificultăți în a-ți aminti detalii mai mici despre ceea ce ai citit sau despre conversațiile anterioare. Ocazional, apar dificultăți și simți că un cuvânt se află pe „vârful limbii”, dar întâmpini unele dificultăți în a-l recupera, sunt situații mai puțin frecvente. Deși astfel de pierderi de memorie rare pot fi frustrante, ele nu sunt neapărat un motiv de îngrijorare. Modificările normale de memorie legate de vârstă sunt foarte diferite de demență”,spune dr. Verna R. Porter, neurolog la Providence Saint John's Health Center din Santa Monica.
Barbie face istorie lansând prima păpușă cu diabet de tip 1, echipată cu dispozitive reale care ajută la gestionarea bolii.
Zeci de copii au ajuns de urgență la spital cu simptome severe de toxiinfecție alimentară.
