Un sunet care nu vine din cameră, din telefon sau de la televizor, ci pare că se naște direct „în cap”. Pentru unii oameni este un simplu foșnet de fundal. Pentru alții devine un zgomot permanent care le afectează somnul, concentrarea, relațiile și chiar dorința de a ieși din casă.
Tinitusul este una dintre cele mai frustrante probleme auditive, pentru că persoana îl aude, dar cei din jur nu îl pot percepe. Deși nu există întotdeauna o metodă prin care sunetul să dispară complet, doi cercetători care au studiat această afecțiune încă din anii 1980 susțin că există o veste importantă: creierul poate fi antrenat să nu mai trateze acel sunet ca pe o amenințare.
De ce devine tinitusul atât de chinuitor? Răspunsul nu este doar în ureche
Jonathan Hazell, consultant în neuro-otologie la University College London, și Pawel Jastreboff, profesor emerit de otorinolaringologie la Universitatea Emory, explică faptul că problema nu este doar existența sunetului, ci mai ales modul în care creierul îl interpretează, conform The Guardian.
Potrivit modelului științific dezvoltat de Jastreboff, aproape orice persoană poate experimenta la un moment dat un sunet asemănător tinitusului. Diferența apare atunci când creierul asociază acel sunet cu frică, pericol sau stres.
În acel moment se poate forma un cerc vicios:
- apare sunetul;
- creierul îl consideră important și amenințător;
- atenția este atrasă permanent către el;
- emoțiile negative îl fac să pară și mai puternic.
„Alarma” creierului rămâne activată, iar persoana ajunge să nu se mai poată desprinde de zgomot.
Terapia care încearcă să „dezvețe” creierul de reacția la tinitus
Terapia de reeducare a tinitusului (Tinnitus Retraining Therapy - TRT) pornește de la ideea că sistemul nervos poate învăța să filtreze sunetul.
Nu este o soluție instantanee și nu promite dispariția peste noapte a tinitusului. Este un proces gradual, care combină consilierea cu expunerea controlată la sunete neutre, astfel încât creierul să nu mai reacționeze exagerat.
Specialiștii spun că obiectivul nu este neapărat eliminarea sunetului, ci transformarea lui într-un zgomot de fundal pe care creierul îl ignoră, așa cum ignoră zgomotul unui frigider sau al traficului.
Această abordare este folosită de audiologi în mai multe țări, iar cercetătorii susțin că poate avea efecte importante asupra calității vieții.
„Sunetul era ca un avion care urma să se prăbușească în cameră”
Experiențele pacienților arată cât de diferit poate fi perceput tinitusul.
Karen Royall povestește că tinitusul ei a apărut după utilizarea unui dispozitiv electric pentru îndepărtarea șoarecilor, care emitea o frecvență înaltă. Deși dispozitivul era considerat unul pe care oamenii nu ar trebui să îl audă, ea a început să perceapă un sunet continuu asemănător.
Într-un moment de intensitate maximă, spune că zgomotul a fost atât de puternic încât a avut impresia că „un avion era pe punctul de a se prăbuși în cameră”.
Pentru a face față, folosește aparate auditive care emit zgomot alb, un sunet asemănător unui foșnet, care ajută la mascarea percepției tinitusului.
„Am ales să trăiesc cu el, mai degrabă decât să sufăr din cauza anxietății și stresului”, a explicat aceasta.
După 55 de ani cu tinitus: „Ca și cum aș sta pe malul unui ocean electronic”
Christopher House, în vârstă de 73 de ani, spune că tinitusul său a început după o perioadă petrecută într-o fabrică de prelucrare a lemnului în anii 1970, fără protecție auditivă.
De peste cinci decenii, el descrie sunetele ca pe „fluierături multiple, ascuțite și învârtitoare”, asemănătoare unui „ocean electronic”, peste care se adaugă un tic-tic-tic constant.
Pentru el, cele mai grele momente sunt nopțile, când liniștea face ca sunetele să pară mai puternice.
Tinitusul i-a afectat și viața socială. Spune că îi este mai greu să urmărească discuțiile în restaurante sau baruri zgomotoase, iar la televizor sau filme pierde uneori dialogurile pentru că zgomotul interior acoperă vocile.
De ce specialiștii spun că pacienții nu trebuie să renunțe
Cercetătorii atrag atenția că mulți oameni ajung să creadă că nu există nicio soluție și că trebuie doar să suporte problema.
Mesajul lor este diferit: chiar dacă tinitusul poate fi persistent, reacția creierului la el poate fi modificată.
„Nu trebuie să trăiți cu această afecțiune” este concluzia transmisă de cei doi specialiști, care recomandă ca persoanele afectate să caute evaluare medicală și terapii adaptate.
Pentru unii pacienți, obiectivul nu este să elimine complet sunetul, ci să ajungă în punctul în care acesta nu mai controlează viața de zi cu zi, iar această schimbare poate fi una dintre cele mai importante victorii împotriva tinitusului.
