Polipii nazali sunt o afecțiune des întâlnită în rândul tuturor oamenilor, de toate categoriile de vârstă, însă majoritatea cazurilor sunt la copii și adulți.
”Vegetațiile adenoide, popular polipii, sunt un țesut limfatic care este situat într-o cavitate situată în spatele nasului, numit nazofaringe. Împreună cu amigdalele palatine fac parte dintr-un inel limfatic, Waldeyer, cu rol în imunitate. Vegetațiile adenoide sunt prezente de la naștere la copii, dar la pubertate are loc o regresie a lor, cu persistență în anumite situații și la adulți”, a declarat dr. Maxim Vasian, medic specialist ORL, la Digi 24.
Polipii nazali, cauze și manifestare
Deși cauzele apariției polipilor nu au fost determinate cu exactitate, există o serie de probleme de sănătate care pot duce la apariția acestora. Printre ele se numără:
- rinita alergică,
- astmul bronșic,
- fibroza chistică,
- otita
- rinosinuzita cronică,
- sindromul Young,
- sindromul Churg-Strauss,
- intoleranța la aspirină,
- afecțiunile alergice și non-alergice.
”La cabinetul ORL, de multe ori, copiii, împreună cu părinții, se prezintă îngrijorați din cauza acestor vegetații cu manifestări de voce nazonată, respirație dificilă nazală, respirație orală, infecții frecvente în sfera ORL, care duc la modificări cum ar fi otitele seroase frecvente, cu manifestări specifice.
Prin hipoxia cronică a encefalului au loc modificări de dezvoltare armonioasă a copiilor, cu tulburări de concentrare de atenție. Pot apărea și tulburări reflexogene cum ar fi cefaleea reflexogenă, precum și o tuse reflexogenă determinată de secrețiile care se scurg din rinofaringe”, a mai spus medicul ORL.
Vezi și: Cum să ne suflăm nasul corect. Greșeala pe care o facem fără să ne dăm seama
Cele mai des întâlnite simptome în cazurile pacienților diagnosticați cu polipi sunt:
- rinoree (secreții nazale apoase abundente),
- senzația de nas înfundat,
- scurgeri ronofaringiene,
- scăderea simțului sau chiar pierderea mirosului,
- durere sinusală,
- senzația de presiune frontală sau facială,
- sforăit accentuat în timpul somnului,
- cefalee însoțită de febră,
- prurit nazal
- dificultatea în respiraţie, vederea dublă, limitarea mişcării globilor oculari, edemul periorbital masiv, cefalee însoţită de febră sau agravarea bruscă a simptomelor rinitei cronice reprezintă situaţii care necesita prezentarea de urgenţă la medicul specialist, notează Mayo Clinic.
Cum se pune diagnosticul polipilor nazali
Potrivit medicului Vasian, diagnosticarea se realizează ”la examenul ORL, prin rinoscopia anterioară, cât și posterioară, completată de o fibroscopie nazofaringiană, care reprezintă o cameră video ce se introduce pe nas, putând observa prezența și volumul acestor vegetații adenoide, dar și prin examentul otoscopic, fibroscopia otică, se poate determina prezenta otitelor seroase, iar prin timpanometrie se poate determina dacă există și o hipoacuzie secundară”, a spus medicul.
Polipii nazali - tratament
Cât privește tratamentul polipilor la copii, medicul a afirmat că ”tratamentul inițial este unul medicamentos, pe perioadă scurtă, dar de multe ori, la cabinetul ORL, copiii sunt prezenți prea târziu, iar vegetațiile sunt așa de mari că nu mai regresează sub tratamentul medicamentos și atunci tratamentul este unul chirurgical - adenoidectomie, care constă în extirparea acestor vegetații, a acestui țesut limfatic și care se efectuează în anestezie generală.
Este o intervenție ușoară, atât pentru medic, cât și pentru pacient. Acesta prezintă apoi doar o jenă la nivelul gâtului, niște secreții nazale care scad treptat pe parcursul a 5-7 zile. Pronosticul este, în general bun, dacă tratamentul medicamentos este adecvat, iar indicația de intervenție chirurgicală este precoce, până la apariția modificărilor ireversibile”, a mai spus medicul.
Otitele, infecțiile urechii, pot fi mai frecvente la copii decât la adulți, dar pot apărea și la vârste mature, uneori chiar din cauza modului greșit de curățare a urechii, prin intermediul bețișoarelor de urechi.
Spre deosebire de infecțiile din perioada copilărie, care sunt adesea minore și trec rapid, cele care au loc la vârste adulte pot semnala probleme de sănătate mai grave, unele putând duce chiar și la pierderea auzului.
Otita poate fi cauzată de bacterii, viruși și se manifestă preponderent prin durere, fiind localizată pe unul dntre cele trei părți ale urechii: internă, medie și externă.
Care sunt cauzele otitelor
În cazul otitelor externe, principala cauză este înotul sau chiar dușul, în special în apa cu un nivel ridicat de bacterii. Apa lăsată în interiorul canalului urechii poate deveni un teren propice de reproducere pentru bacterii. De asemenea, o altă cauză este curățarea prea frecventă a urechilor, dar și utilizarea pe o perioadă îndelungată a căștilor.
Otita medie se manifestă, în special la copii, pe fondul unei infecții anterioare a tractului respirator care se răspândește la urechi. Astfel, când trompa lui Eustachio (tubul care conectează urechea medie de faringe) este blocată, lichidul se colectează în spatele timpanului, apar bacteriile provocând durere și infecție.
Cauzele de apariție a otitei interne nu sunt pe deplin cunoscute, aceasta fiind legată, în trecut, de infecțiile virale. Citește mai departe AICI.
Vezi și: De ce nu trebuie curățate urechile cu bețișoare
