Venirea pe lume a unui copil este un motiv de mare bucurie, dar nu întotdeauna. Multe proaspete mame se confruntă cu tulburări mintale, iar aceasta poate fi o experiență extrem de dureroasă și stigmatizantă....
Uneori, când proaspetele mame se confruntă cu tulburări mintale, aceasta duce la sentimente de vinovăție și la dezvoltarea unor îngrijorări (de obicei nefondate) care ar putea duce la îndepărtarea copilului. Și, deși nu există încă suficiente cercetări privind impactul COVID-19 asupra sănătății mintale materne, multe aspecte ale pandemiei - cum ar fi izolarea socială, reducerea asistenței medicale față în față, îngrijorarea față de infecție - ar fi putut face ultimul an în special greu pentru proaspetele mame.
Depresia perinatală
Tulburările mintale din timpul nașterii sau după naștere - care împreună sunt cunoscute sub numele de tulburări mentale „perinatale” - afectează aproximativ una din cinci femei. De fapt, acele tulburări mintale care nu implică simptome de psihoză sunt una dintre cele mai frecvente dintre toate posibilele complicații ale fertilității, potrivit theconversation.
Cea mai frecventă tulburare mentală a femeilor fertilă este depresia, adesea cu anxietate. În ciuda noțiunilor societale comune despre maternitate, dovezile sugerează că fertilitatea nu este o protecție împotriva depresiei. În orice moment al sarcinii și al primelor trei luni de la naștere, aproximativ una din zece femei o va experimenta.
Deși termenul „depresie postnatală” a devenit din ce în ce mai familiar în ultimii ani, aproximativ o treime din cazuri încep în timpul sarcinii. Dintre femeile deprimate în timpul sarcinii, aproximativ o treime vor fi fost deprimate înainte de a rămâne însărcinate.
Nu există o singură cauză pentru depresia perinatală. Se crede că mulți factori contribuie, dar căile nu sunt pe deplin înțelese.
Principalul factor psihologic este un istoric anterior de depresie. Factorii scilai care contribuie cel mai mult sunt violență domestică, statut socioeconomic scăzut și evenimente majore negative de viață. Din punct de vedere biologic, femeile cu predispoziție genetică, boli fizice cronice și mai mulți copii par să prezinte un risc mai mare.
În afară de suferința depresiei în sine, depresia persistentă netratată poate fi asociată cu implicații pe termen lung pentru dezvoltarea fizică, emoțională și cognitivă a copilului, deși aceste efecte nu sunt inevitabile.
Deși rar, sinuciderea în rândul noilor mame este principala cauză de deces în anul următor nașterii, în special în rândul femeilor care suferă de boli mintale.
În ciuda acestui fapt, este important de reținut că majoritatea dovezilor actuale se bazează pe date care nu au fost colectate prin urmărirea longitudinală a femeilor și copiilor în timp, deci deducerea cauzei și efectului este dificilă. Mecanismele oricărei legături între depresia perinatală și dezvoltarea copilului sunt slab înțelese. Ideea că comportamentul unei femei ar putea avea un impact negativ asupra copilului ei a fost evidențiată ca o fațetă a „culturii care acuză mama” - căile implicate sunt, desigur, mult mai complexe.
Ce se poate face?
Depresia este o afecțiune tratabilă. Primul pas este recunoașterea problemei. Acest lucru poate fi greu, mai ales având în vedere stigmatul atașat încă tulburărilor mentale legate de sarcină.
În funcție de severitatea depresiei, de impactul asupra femeii și de preferințele sale de tratament, există o serie de opțiuni de tratament care pot fi adaptate pentru a se potrivi fiecărei persoane. Deciziile privind medicația trebuie individualizate, iar riscurile și beneficiile trebuie echilibrate cu atenție. Îngrijirea poate fi gestionată de medicul de familie sau, în cazuri mai severe sau mai complexe, poate fi trimisă la un serviciu specializat de sănătate mintală.
Există, de asemenea, o înțelegere tot mai mare a rolului partenerilor în legătură cu sănătatea mintală maternă și sănătatea mintală a partenerilor înșiși. Prevalența generală a depresiei la tați este estimată la aproximativ 8% -10%.
În ciuda acestui fapt, tații experimentează adesea stigmatul și lipsa accesului la sprijinul pentru sănătatea mintală. Similar cu depresia în rândul noilor mame, cercetările arată că depresia în lunile următoare nașterii poate avea și impact asupra interacțiunilor tată-copil și asupra dezvoltării copilului.
În schimb, sprijinul social sporit și implicarea paternă au fost asociate cu reducerea depresiei materne și cu un impact pozitiv asupra dezvoltării copilului. Acest lucru indică o înțelegere din ce în ce mai importantă a importanței unei abordări familiale întregi pentru sprijinirea celor cu tulburări mentale perinatale, precum și îmbunătățirea sprijinului și a intervențiilor pentru partenerii care se confruntă cu depresie legată de naștere.
Autismul este o tulburare cu o gamă largă de manifestări și severități,, iar unele semne pot apărea chiar din primele luni de la naștere.
În lumea relațiilor și a vieții sociale, tulburarea de personalitate evitantă poate construi bariere invizibile, dar profunde.
Prima terapie asistată pentru tulburarea de stres post-traumatic ar putea fi aprobată.
Află mai multe despre diferențele și asemănările dintre gândurile intruzive și cele impulsive.
Tratamentele incorecte pentru depresie pot agrava starea pacienților. Când ajungem, de fapt, la psihiatru.
