Sindromul impostorului: ce este, care sunt primele semne și cât de mult poate afecta calitatea vieții

Ce este sindromul impostorului?

Sindromul impostorului este o distorsiune cognitivă. Acesta determină oamenii să își pună la îndoială abilitățile și realizările. Ei își pun la îndoială aprecierea celor din jur față de ei. Își pun la îndoială propria istorie și parcursul.

Cu sindromul impostorului, o persoană nu se simte încrezătoare sau competentă, indiferent de ceea ce realizează. Nu experimentează bucuria succesului, deoarece mereu așteaptă ca impostura lor să iasă la iveală. Cercetările arată că bărbații și femeile pot suferi în mod egal de sindromul impostorului.

Modestia și prudența derivă dintr-o evaluare precisă a propriilor capacități într-o situație complexă. Fenomenul impostorului, pe de altă parte, derivă dintr-un sentiment de inadecvare în mediul înconjurător. Este de remarcat faptul că acesta nu are legătură cu evaluarea situației, ci cu autoevaluarea lor. Ei se simt mai incompetenți decât ceilalți, care se confruntă cu aceeași situație complexă, astfel încât, nu se simt că aparțin acelui loc.

Mulți oameni cu realizări înalte ajung, la un moment dat, în cariera lor în care simt că nu mai pot continua. Poate că nu pot continua în același ritm ca până acum, iar acest lucru le provoacă rușine. Rușinea îi face să sufere în tăcere, singuri, iar mulți nu își dau seama câți alții suferă de sindromul impostorului, deoarece nimeni nu vrea să recunoască acest lucru în mod deschis.

Vezi și: Stil de viață sănătos și echilibrat: Ce înseamnă și cum putem trăi în echilibru

Ce cauzează sindromul impostorului?

Cu toate că poate afecta sănătatea mentală a unei persoane, sindromul impostorului nu este o condiție psihologică oficială și are o varietate de cauze. Cercetările au arătat că sindromul impostorului provine dintr-o combinație de factori:

1. Mediul familial

În copilărie, părinții sau alți membri ai familiei au acordat o importanță exagerată realizărilor sau au fost excesiv de critici.

2. Presiuni sociale

Fac parte dintr-un cerc social sau grup în care aprobarea sau valoarea pare să fie exclusiv legată de realizare.

3. Sentimentul de apartenență

Parte din sindromul impostorului este teama de a fi exclus din grupurile sociale.

Orice circumstanță, chiar și din trecut, care a făcut ca o persoană să se simtă diferită sau exclusă din grup - limbă, etnie, gen, statut socio-economic, religie, diferențe fizice sau de învățare - poate alimenta fenomenul impostorului. 

4. Personalitatea

Unele tipuri de personalitate sunt mai predispuse să prezinte sentimente de presiune, îndoială și eșec. Perioadele de stres sau tranziție, chiar și nelegate de muncă, pot agrava situația.

Sentimentele de anxietate și incompetență pot determina oamenii să evite provocările sau oportunitățile care i-ar ajuta să crească și să strălucească în carieră, dar și pe plan personal.

Neluat în considerare, sindromul impostorului are un impact negativ asupra relațiilor, locului de muncă, precum și satisfacției în carieră și în viață a persoanei în cauză. 

Caracteristicile sindromului impostorului

Cu toții ne punem uneori la îndoială. Iată cele mai comune caracteristici ale sindromului impostorului:

- Îndoieli de sine

- Subestimarea contribuțiilor

Persoanele care experimentează sindromul impostorului subestimează valoarea realizărilor lor, ceea ce duce la un sentiment persistent de incompetență.

- Atribuirea succesului factorilor externi

Sindromul impostorului determină oamenii să crediteze realizările lor factorilor situaționali din afara controlului lor.

- Sabotarea succesului personal

Sindromul impostorului întărește sentimentele de ineficacitate. Sindromul impostorului duce, de asemenea, la auto-sabotaj. Oamenii își spun că contribuțiile lor vor fi neglijente, insuficiente sau lipsite de sens. Această îndoială de sine îi poate determina să depună mai puțin efort, atenție, creativitate și perseverență, până când acest lucru chiar se îndeplinește.

- Stabilirea așteptărilor nerealiste

Sindromul impostorului creează senzația că ceea ce facem cel mai bine nu este suficient. Conduce oamenii să stabilească standarde nerealist de înalte pentru a face față sentimentului de incompetență atunci când îndeplinesc obiective realiste, realizabile, complexe și provocatoare.

- Epuizare profesională
Pentru a depăși sentimentul de incompetență, oamenii se străduiesc mult. Ei își epuizează rapid energia. Munca devine mai mult o corvoadă decât o sursă de sens și scop și își pierd mare parte din pasiunea pentru ceea ce fac.

5 tipuri de sindromul impostorului

1. Perfecționistul

După cum sugerează și numele, acest tip trebuie să se asigure că totul este realizat cu perfecțiune. Obținerea unui rezultat sau finalizarea unei sarcini nu este niciodată suficientă.

Perfecționistul mereu aspiră la mai mult succes, rezultate mai bune și prestigiu mai înalt. Perfecționismul duce la sentimentul de nemulțumire, indiferent cât de multă muncă depun sau cât de ambițioase sunt obiectivele pe care le ating.

Emoție subiacentă: frica de a pierde controlul

2. Supereroul

Acest tip prosperă, arătându-și abilitatea de a prelua multe sarcini într-un timp scurt. Sunt dispuși să lucreze peste program pentru a obține validarea colegilor și managerilor lor.

Încearcă să demonstreze că sunt capabili să se ocupe de orice.

Emoție subiacentă: frica de timpul liber și de a-și dedica timp personal împlinirii personale.

3. Geniul Natural

Acest tip de impostor este rapid și ingenios în a termina lucrurile. Ei cred că au făcut totul corect din prima încercare. Feedbackul, critica sunt amenințătoare - dacă nu au făcut-o corect, au eșuat. Ei depun un efort minim în munca lor, dar de multe ori au succes.

Emoție subiacentă: rușinea de eșec

4. Individualistul

La fel ca Geniul Natural, acest tip nu este interesat să primească sprijin de la alții pentru a-și face treaba. Individualistul nu este dispus să ceară ajutor, indiferent de situație.

Cererea de ajutor îi poate lăsa vulnerabili și poate expune ceea ce nu știu sau nu pot face.

Emoție subiacentă: rușinea de a cere ajutor

5. Expertul

"Trebuie să am toate calificările înainte pentru a putea măcar să mă gândesc să aplic pentru acest loc de muncă." Acest tip de impostor simte nevoia compulsivă de a avea toate cunoștințele și experiența înainte de a încerca chiar să aplice pentru job. Ei pot fi critici față de cei din jurul lor care "lucrează pentru a învăța" sau care își iau roluri aspiraționale, dar, în același timp, nu recunosc că certitudinea și deținerea tuturor răspunsurilor nu sunt așteptări realiste. 

Într-un mediu care este într-o continuă schimbare, nimeni nu este expert în ceea ce urmează să facă. 

Emoție subiacentă: teama de incompetență

Vezi și: Ceaiul de tătăneasă: de ce nu este recomandat să îl bei. Care sunt efectele negative pe care le poate aduce tătăneasa