Care este tonul pe care părinții ar trebui să-l folosească pentru a-și motiva copiii

Cercetătorii de la Universitatea Cardiff au testat două stiluri de vorbire care s-au dovedit a motiva oamenii în moduri diferite: controlul și „sprijinul autonom". Un ton de control este folosit pentru a constrânge pe cineva să facă ceva, în timp ce unul de susținere autonom încurajează pe cineva să-și ia propriile decizii, notează CNBC. 

Cercetătorii au avut 1.000 de copii britanici cu vârste cuprinse între 14 și 15 ani, ascultând mamele adolescenților citind 30 de propoziții care trebuiau să fie instrucțiuni motivaționale. Afirmațiile includeau: „Este timpul să mergeți la școală", „Veți citi această carte în această seară" și „O să vă descurcați bine cu această misiune".

(Deoarece au fost utilizate doar mame în studiu, nu este clar dacă rezultatele ar fi diferite pentru relațiile tată-copil.)

Apoi, adolescenții au finalizat un sondaj despre cum s-ar simți dacă mama lor le-ar vorbi ca femeile pe care tocmai le-au ascultat. Nu este surprinzător, aceștia au spus că sunt mai dispuși să depună eforturi în realizarea sarcinilor care au fost comunicate folosind un ton de susținere. De asemenea, au raportat că se simt mai aproape de vorbitorii care au adoptat acest ton.

Când au vorbit cu mai multe tonuri de control și neutre, adolescenții au spus că au simțit sensul invers și chiar au raportat că au simțit emoții negative.

„Dacă părinții doresc ca discuțiile cu adolescenții să aibă rezultate, este important să ne amintim să folosim tonuri încurajatoare ale vocii", a declarat Netta Weinstein, autorul studiului și lector de psihologie la Universitatea Cardiff, într-un comunicat de presă. „Este ușor pentru părinți să uite, mai ales dacă se simt stresați sau obosiți."

Desigur, tonul este doar o piesă a puzzle-ului de comunicare. Cuvintele pe care le folosește un părinte pot afecta, de asemenea, în mod semnificativ dorința unui copil de a asculta. Un studiu din 2005, de exemplu, a constatat că anumite cuvinte și expresii, cum ar fi „ar trebui" și „trebuie să", pot părea de control pentru adolescenți. O modalitate mai susținută de a încadra instrucțiunile ar putea fi „întreb" sau „propun."

„Aceste constatări elucidează modul în care comunicare mamei poate avea impact asupra adolescenților, cu implicații pentru calitatea relațiilor părinți-copii, bunăstarea și implicarea adolescenților", au scris autorii studiului.

Cercetările anterioare au arătat că, atunci când părinții le oferă copiilor autonomie și sprijin, sunt mai motivați în școală, obțin note mai bune și se simt mai competenți.