COVID-19 provoacă simptome persistente mai frecvent decât gripa sau pneumonia, arată un nou studiu

Oboseala, ceața mentală și durerile articulare persistă luni întregi după infecție, chiar și la pacienții cu forme ușoare de boală. Un nou studiu publicat în revista PLOS One de către cercetătorii de la University of Texas Southwestern Medical Center confirmă ceea ce mulți pacienți au resimțit: COVID-19 lasă urme de durată. Comparativ cu gripa sau pneumonia, infecția cu SARS-CoV-2, chiar și în formele ușoare, este asociată cu o rată mai mare de simptome persistente – cunoscute sub numele de "long COVID".

Studiul arată că oboseala, ceața mentală și durerile articulare sunt cele mai frecvente manifestări care continuă să afecteze pacienții la patru săptămâni, trei luni și chiar șase luni de la diagnostic.

Chiar și formele ușoare pot genera simptome pe termen lung

Deși riscul cel mai mare de simptome post-acute este asociat cu formele severe de COVID-19 (nivelurile 7 și 8 ale scalei de severitate), cercetătorii au subliniat că "inclusiv persoanele cu boală ușoară contribuie semnificativ la povara globală a COVID-19 de durată, tocmai pentru că sunt mult mai numeroase decât cele spitalizate".

În cohorta analizată, formată din peste 121.000 de persoane infectate cu COVID-19 în 2020, aproape două treimi și-au revenit complet în una-două luni. Restul au prezentat simptome persistente precum:

- Oboseală (cea mai frecventă la patru săptămâni)

- Dificultăți de respirație (dispnee)

- Dureri articulare

- Ceață mentală

- Insomnie și slăbiciune musculară.

Femeile, tinerii și persoanele cu boli cronice – mai vulnerabili

Studiul confirmă că femeile sunt mai predispuse la simptome persistente, la fel și persoanele tinere, care au raportat mai frecvent anxietate și dureri de cap. În schimb, la pacienții vârstnici predomină oboseala și ceața mentală. Prezența comorbidităților – în special poliartrita reumatoidă, astmul și boala cardiacă ischemică – a crescut riscul de simptome post-COVID.

Un alt rezultat interesant a fost constatat la nivel regional: pacienții din nord-estul SUA au avut cele mai mari șanse de a prezenta simptome post-acute, o descoperire "neașteptată", spun autorii.

COVID-19 nu seamănă nici cu gripa, nici cu pneumonia

Compararea cohortelor de COVID-19, gripă (2018–2019) și pneumonie (2018) a oferit o imagine clară: simptomatologia post-COVID este distinctă.

După patru săptămâni, riscul de simptome persistente era mai mic în gripă (OR = 0,77) și mai mare în pneumonie (OR = 2,24) comparativ cu COVID-19.

La șase luni, gripa avea cele mai mici riscuri, în timp ce pneumonia depășea chiar și COVID-19 în persistența simptomelor – cu o excepție: ceața mentală (unde nu s-au înregistrat diferențe semnificative între COVID-19 și pneumonie).

Cea mai frecventă simptomă după șase luni de la infecția cu SARS-CoV-2 a fost durerea articulară, în timp ce la pacienții cu gripă sau pneumonie, oboseala a fost pe primul loc.

COVID-19 provoacă simptome persistente mai frecvent decât gripa sau pneumonia, arată un nou studiu - FOTO: Freepik@arhi77

Studiul atrage atenția asupra impactului real al "long COVID"

"Simptomele observate la patru săptămâni de la infecția inițială sunt susceptibile de ameliorare în timp, însă o proporție semnificativă de pacienți continuă să resimtă efectele bolii, corelate cu severitatea episodului acut", mai notează cercetătorii.

Chiar dacă datele provin dintr-o bază de asigurări medicale (Clinformatics Data Mart) și reflectă o populație din SUA cu acces la îngrijire medicală în 2020 – deci înainte de apariția vaccinurilor sau a noilor variante virale – autorii subliniază că aceste rezultate sunt relevante pentru înțelegerea durabilității simptomelor COVID-19.

COVID-19: o infecție cu impact distinct și de durată

Analiza evidențiază faptul că "simptomatologia COVID-19 nu poate fi descrisă în întregime prin modelul pneumoniei sau al gripei" – boala are trăsături clinice unice, iar timpul până la dispariția completă a simptomelor este semnificativ mai lung.

Acest studiu contribuie la eforturile continue de caracterizare a sindromului "long COVID" și confirmă că recuperarea nu este un proces uniform – ci profund influențat de severitatea bolii inițiale, profilul pacientului și istoricul medical.