Cum o durere o suprimă pe alta: teste pe mecanismul care controlează durerea

Percepția umană a durerii poate varia foarte mult în funcție de situație. Deci, este posibil ca același stimul dureros să se „simtă” mai mult sau mai puțin dureros în condiții diferite. Sistemul propriu de control al durerii al organismului este responsabil de acest lucru. Cercetătorii investighează acest sistem cu metoda de cercetare numită Modularea Durerii Condiționate sau MDC (CPM în engleză), pe scurt. „Aceasta înregistrează cât de puternic un stimul dureros inhibă experiența unui alt stimul dureros care este prezentat în același timp”, explică profesorul asistent Dr. Oliver Höffken, neurolog la Bergmannsheil.

În primul studiu, echipa de cercetare a comparat un model MDC stabilit, cu o variantă introdusă recent. Primul stimul, numit și stimul de testare, se administrează de două ori: o dată singur și o dată împreună cu al doilea stimul, numit stimulul condiționator. Persoana testată trebuie să evalueze cât de dureros a fost stimulul testat de unul singur și cum s-a simțit în timpul administrării stimulului condiționat.

Un criteriu obiectiv

În studiul curent (link direct studiu) publicat în BMC Neuroscience, echipa condusă de Oliver Höffken, Dr. Özüm Özgül și profesorul Elena Enax-Krumova au comparat doi stimuli de testare diferiți: un stimul încercat și testat cauzat de durerea dată de căldură și unul nou declanșat de stimularea electrică a pielii.

În ambele cazuri stimulul de condiționare a fost generat de apă rece. Stimularea electrică a pielii are un avantaj decisiv față de metoda de căldură utilizată anterior: permite măsurarea modificărilor în activitatea creierului declanșate de stimulii electrici ai pielii cu ajutorul unei electroencefalograme (EEG).

Acest lucru adaugă un criteriu obiectiv măsurabil evaluării durerii subiective a persoanelor testate.

Două mecanisme cu același rezultat

În cel de-al doilea studiu, cercetătorii au folosit modelul MDC testat anterior cu stimularea electrică a pielii și l-au comparat cu efectul de ameliorare a durerii al distragerii cognitive. Au descoperit că atât metoda MDC, cât și distragerea cognitivă pot reduce senzația de durere într-un grad similar. Cu toate acestea, cele două metode au prezentat rezultate diferite în măsurarea potențialelor electrice. 

„Pe baza măsurătorilor noastre, presupunem că cele două efecte de ameliorare a durerii examinate sunt două mecanisme neuronale diferite care duc doar la același efect”, spune Höffken.

Cercetătorii au efectuat studiile pe voluntari sănătoși. Dar cercetarea asupra sistemului propriu de inhibare a durerii este, de asemenea, relevantă pentru a înțelege mai bine diferite tulburări ale durerii. „La pacienții cu durere cronică, dezvoltarea durerii postoperatorii și tranziția de la durerea acută la cea cronică, efectele modificate ale MDC au fost deja constatate în trecut. În grupul nostru de cercetare, folosim modelul MDC ca instrument pentru a investiga mecanismele în prelucrarea informațiilor dureroase”, explică Höffken.