Medicamentele care opresc durerea, dar lasă corpul să se vindece singur. Adio ibuprofen și aspirină?

Înlocuitorii analgezicelor obișnuite, disponibile fără prescripție medicală, ar putea într-o zi să controleze durerea fără a împiedica inflamația potențial utilă, au sugerat cercetătorii într-un articol care ar putea duce la schimbări în modul în care sunt concepute medicamentele pentru durere.

Medicamentele antiinflamatoare nesteroidiene, sau AINS, care includ aspirina și ibuprofenul, se numără printre cele mai utilizate medicamente pentru durere din lume. Acestea blochează enzimele care produc prostaglandine, care acționează împreună cu sistemul imunitar pentru a favoriza inflamația prin dilatarea vaselor de sânge, creșterea fluxului sanguin și atragerea celulelor albe din sânge la locul leziunii.

Prostaglandinele sensibilizează, de asemenea, terminațiile nervoase, făcându-le mai receptive la semnalele de durere.

Oamenii de știință au crezut în general că prevenirea sau reducerea inflamației este ceea ce tratează durerea. Dar inflamația - răspunsul sistemului imunitar la leziuni sau infecții - este uneori benefică, iar inhibarea acesteia poate întârzia vindecarea și recuperarea după durere.

După cum s-a raportat în Nature Communications, cercetătorii au descoperit acum că o proteină specifică de pe suprafața prostaglandinelor, receptorul EP2, este responsabilă de provocarea durerii, dar nu și de inflamație.

Administrarea de medicamente pentru a bloca numai receptorul EP2 a eliminat răspunsurile dureroase la șoareci, fără a afecta inflamația, au descoperit ei.

„Inflamația poate fi benefică, deoarece repară și restabilește funcționarea normală”, a declarat într-un comunicat autorul studiului, Pierangelo Geppetti, de la Centrul de Cercetare a Durerii al Universității din New York.

„Spre marea noastră surprindere, blocarea receptorului EP2... a eliminat durerea mediată de prostaglandine, dar inflamația a urmat cursul normal. Am decuplat efectiv inflamația de durere”, a spus Geppetti.

Cercetătorii au declarat că explorează posibilitatea utilizării medicamentelor care vizează receptorul EP2 pentru tratarea durerii în afecțiuni precum artrita, care ar fi tratate în mod obișnuit cu AINS.