Poți renunța la aspirină după infarct? Un studiu major aduce răspunsul

Aspirină / Sursă: Freepik Aspirină / Sursă: Freepik

După un infarct miocardic grav, medicii încearcă permanent să găsească echilibrul perfect între prevenirea unui nou cheag de sânge și reducerea riscului de hemoragie. Dar poate fi eliminată aspirina chiar de la început?

Ce trebuie să știi:

  • Renunțarea la aspirină chiar în momentul intervenției pentru STEMI nu s-a dovedit la fel de eficientă ca terapia standard cu două medicamente antiplachetare.

  • Monoterapia cu prasugrel a fost asociată cu mai multe evenimente cardiovasculare majore decât combinația prasugrel + aspirină.

  • Riscul de sângerare severă a fost mai mic fără aspirină, însă studiul nu a putut demonstra că strategia este suficient de sigură din punct de vedere cardiovascular.

  • Concluzia cercetătorilor: după STEMI, terapia antiplachetară dublă pare necesară cel puțin în prima lună.

Poate fi eliminată aspirina după un infarct?

Aspirina este unul dintre cele mai cunoscute medicamente utilizate pentru prevenirea formării cheagurilor de sânge. În cazul pacienților care au suferit un infarct miocardic cu supradenivelare de segment ST, cunoscut sub denumirea de STEMI, prevenirea apariției unui nou cheag este esențială.

După o intervenție coronariană percutanată (PCI), procedura prin care arterele coronare blocate sunt redeschise și, de cele mai multe ori, este implantat un stent, ghidurile europene recomandă în general terapia antiplachetară dublă.

Aceasta presupune administrarea aspirinei împreună cu un inhibitor puternic al receptorului P2Y12, precum prasugrelul sau ticagrelorul, de regulă timp de 12 luni.

Totuși, această combinație vine și cu un dezavantaj important: creșterea riscului de sângerare.

De aici a apărut întrebarea care a stat la baza noului studiu PREMIUM: ar putea pacienții să renunțe la aspirină chiar de la început și să fie protejați doar cu prasugrel?

Studiul care a testat renunțarea la aspirină chiar în momentul intervenției

Cercetătorul principal, dr. Gaku Nakazawa, de la Universitatea Kindai din Osaka, Japonia, a explicat că studiile anterioare au arătat deja că, în anumite situații, durata terapiei duble poate fi redusă.

„Studiile randomizate anterioare au demonstrat siguranța unei terapii DAPT cu durata de una până la trei luni, urmată de monoterapie cu inhibitor al receptorului P2Y12, în comparație cu o terapie DAPT de 12 luni. Cu toate acestea, siguranța inițierii tratamentului cu prasugrel ca monoterapie în momentul efectuării unei PCI contemporane ghidate imagistic, în comparație cu terapia DAPT standard de 12 luni, rămâne necunoscută”, a explicat acesta.

Pentru a răspunde acestei întrebări, cercetătorii au realizat studiul PREMIUM, un studiu de non-inferioritate, deschis, inițiat de cercetători și desfășurat în 69 de centre din Japonia.

Au fost incluși pacienți cu STEMI care necesitau o intervenție coronariană percutanată primară, folosind stenturi moderne din platină-crom, eluatoare de everolimus.

Pacienții cu fibrilație atrială sau alte indicații pentru tratament anticoagulant oral au fost excluși.

Peste 2.200 de pacienți au fost urmăriți

În total, 2.280 de pacienți au fost randomizați în două grupuri. Vârsta medie a participanților a fost de aproximativ 69 de ani, iar 23% dintre aceștia au fost femei.

Primul grup a primit doar prasugrel, administrat înainte de PCI, cu o doză de încărcare de 20 mg, urmată de 3,75 mg zilnic.

Cel de-al doilea grup a primit terapia standard: aspirină plus prasugrel timp de 12 luni.

În cazul pacienților considerați cu risc ridicat de sângerare, medicii puteau decide reducerea duratei terapiei duble la trei luni, urmată de monoterapie cu prasugrel.

Scopul cercetătorilor a fost să afle dacă renunțarea la aspirină chiar de la început poate oferi o protecție cardiovasculară comparabilă cu terapia standard.

Rezultatul care schimbă calculele: monoterapia nu a demonstrat că este suficient de sigură

La 12 luni, cercetătorii au analizat un criteriu principal combinat: decesul din orice cauză, infarctul miocardic sau accidentul vascular cerebral.

Rezultatele au fost clare.

Aceste evenimente au apărut la 11% dintre pacienții tratați doar cu prasugrel, comparativ cu 8,5% dintre pacienții care au primit combinația prasugrel și aspirină.

Raportul de risc a fost de 1,34, ceea ce înseamnă că monoterapia cu prasugrel nu a reușit să demonstreze că este non-inferioară terapiei antiplachetare duble.

Cu alte cuvinte, strategia de eliminare a aspirinei chiar în momentul intervenției nu a demonstrat că oferă aceeași protecție împotriva evenimentelor cardiovasculare majore.

Mai puține sângerări, dar cu un preț important

Există însă un aspect interesant.

Sângerările severe, clasificate ca tip 3 sau 5 conform criteriilor Bleeding Academic Research Consortium, au fost mai puțin frecvente în grupul care a primit doar prasugrel.

Acestea au apărut la 5,6% dintre pacienții aflați pe monoterapie, comparativ cu 8,4% dintre cei care au primit terapia dublă.

Cu toate acestea, pentru că studiul nu a demonstrat non-inferioritatea monoterapiei în ceea ce privește protecția cardiovasculară, criteriul secundar privind sângerările nu a mai fost analizat statistic conform planului principal al studiului.

Mesajul este important: mai puține sângerări nu înseamnă automat că strategia este mai bună, dacă în același timp există semne privind o protecție cardiovasculară insuficientă.

Stentul nu a fost problema

Cercetătorii au observat că anumite complicații legate direct de stent, inclusiv tromboza de stent certă sau probabilă și necesitatea revascularizării leziunii tratate, au fost similare între cele două grupuri.

Diferența a apărut în cazul evenimentelor care nu erau legate direct de stent.

Revascularizarea leziunilor non-țintă, adică intervențiile necesare în alte zone afectate ale arterelor coronare, a fost mai frecventă în grupul tratat exclusiv cu prasugrel.

Acest lucru sugerează că protecția oferită de combinația dintre aspirină și prasugrel poate avea un rol mai larg în prevenirea unor evenimente ischemice după infarct.

Este, așadar, aspirina necesară după STEMI?

Concluzia cercetătorilor este că rezultatele nu susțin eliminarea aspirinei chiar în momentul intervenției coronariene percutanate primare la pacienții cu STEMI.

„Aceste rezultate nu susțin monoterapia cu prasugrel în momentul intervenției coronariene percutanate primare pentru STEMI”, a concluzionat dr. Gaku Nakazawa.

Potrivit acestuia, datele disponibile sugerează că terapia antiplachetară dublă este necesară cel puțin în prima lună după intervenție.

Totuși, durata optimă a acestei terapii rămâne o întrebare deschisă și trebuie stabilită în funcție de riscul individual al fiecărui pacient.

Mesaj important pentru pacienți: nu opriți aspirina pe cont propriu

Rezultatele studiului PREMIUM nu înseamnă că toți pacienții trebuie să ia aspirină în aceeași schemă și pentru aceeași perioadă.

Tratamentul după infarct este individualizat, iar durata terapiei antiplachetare depinde de numeroși factori, inclusiv riscul de sângerare, tipul infarctului, intervenția efectuată și alte boli asociate.

Însă noul studiu transmite un mesaj important: după un infarct STEMI tratat prin PCI, renunțarea imediată la aspirină nu s-a dovedit o alternativă la fel de sigură ca terapia antiplachetară dublă standard.

Pentru moment, aspirina rămâne o piesă importantă în tratamentul din perioada critică de după acest tip de infarct, chiar dacă cercetătorii continuă să caute modalități prin care riscul de sângerare să fie redus fără a compromite protecția inimii.

Studiul PREMIUM a fost prezentat în cadrul sesiunilor „Hot Line” ale Congresului ESC 2026 și publicat simultan în revista New England Journal of Medicine.

Detalii privind publicația: Kuniaki Takahashi și colaboratorii, Omiterea aspirinei în momentul intervenției coronariene percutanate primare în cazul STEMI, New England Journal of Medicine (2026), DOI: 10.1056/NEJMoa2606997.

Google News icon  Urmărește-ne și pe Google News - abonează‑te!

URMĂREȘTE-NE ȘI PE:
Articole similare