Histamina, posibil declanșator în depresie: scade nivelul hormonului fericirii. STUDIU

Studiul, realizat de cercetătorii de la Imperial College din Londra și Universitatea din Carolina de Sud (link direct studiu), aduce dovezi că inflamația și eliberarea moleculei de histamină pe care aceasta o provoacă afectează o moleculă cheie responsabilă pentru starea de spirit din creier – serotonina sau hormonul fericirii, cum i se mai spune – a cărei lipsă duce la depresie.

Dacă sunt reproduse la oameni, descoperirile - care identifică histamina ca o „nouă moleculă de interes” în depresie - ar putea deschide noi căi pentru tratarea depresiei, care este cea mai comună problemă de sănătate mintală la nivel mondial.

Inflamația - un termen general care descrie un răspuns imun - declanșează eliberarea de histamină în organism. Acest lucru mărește fluxul de sânge către zonele afectate pentru a le inunda cu celule imune. În timp ce aceste efecte ajută organismul să lupte împotriva infecțiilor, atât inflamația pe termen lung, cât și cea acută, sunt din ce în ce mai des legate de depresie. Inflamația însoțește infecțiile, dar poate fi cauzată și de stres, răspunsuri alergice și o serie de boli cronice precum diabetul, obezitatea, cancerul și bolile neurodegenerative.

Autorul principal, dr. Parastoo Hashemi, de la Departamentul de Bioinginerie al Imperial College London, a explicat că „inflamația ar putea juca un rol imens în depresie și există deja dovezi puternice că pacienții atât cu depresie, cât și cu inflamație severă sunt cei mai susceptibili să nu răspundă la antidepresive”.

Scade răspunsul și la tratamentre

„Munca noastră aduce în centrul atenției histamina ca potențială în depresie. Aceasta și interacțiunile sale cu hormonul „fericirii” – serotonina-, pot fi astfel o nouă cale crucială în îmbunătățirea tratamentelor pe bază de serotonină pentru depresie.”

Serotonina este o țintă cheie pentru medicamentele care abordează depresia. Inhibitorii selectivi ai receptorilor serotoninei (ISRS) prescriși în mod obișnuit inhibă reabsorbția serotoninei în creier, permițându-i să circule mai mult timp prin organism și să îmbunătățească starea de spirit.

Cu toate acestea, deși ISRS aduc ameliorarea stării multor persoane care le iau, un număr tot mai mare de indivizi sunt rezistenți la efectele lor. Cercetătorii cred că un motiv pentru aceasta ar putea sta în interacțiunile specifice dintre mesagerii chimici sau neurotransmițători, inclusiv serotonina și histamina.

Cu asta în minte, cercetătorii au creat un experiment pe cobai, care a arătat că nivelul serotoninei din creier a scăzut în câteva minute de la injectarea cu lipopolizaharide (LPS), în timp ce acestea au rămas aceleași la șoarecii din grupul de control, demonstrând cât de repede răspunsurile inflamatorii din corp se traduc în creier și afectează serotonina. LPS nu este în măsură să traverseze bariera de protecție hematoencefalică și, prin urmare, nu ar fi putut provoca direct această scădere.

La o examinare mai atentă, ei au descoperit că histamina din creier a fost declanșată de răspunsul inflamator și a inhibat direct eliberarea serotoninei, prin atașarea la receptorii inhibitori ai neuronilor serotoninergici. Acești receptori inhibitori sunt prezenți și în neuronii serotoninergici umani, astfel încât acest efect s-ar putea traduce la oameni.

Când cercetătorii au administrat apoi medicamente care reduc histamina alături de Inhibitorii selectivi ai receptorilor serotoninei (ISRS) pentru a contracara efectele inhibitoare ale histaminei, au constatat că crește nivelul serotoninei înapoi la nivelurile de control. Acest lucru pare să confirme teoria conform căreia histamina diminuează direct eliberarea serotoninei în creier, la șoareci. Aceste medicamente care reduc histamina provoacă o reducere a histaminei în tot organismul și sunt distincte de antihistaminicele luate pentru alergii, care blochează efectele histaminei asupra neuronilor.