Otrava din farfurie, o campanie DC Medical: Care sunt diferențele majore în materie de sănătate dintre îndulcitorii artificiali și cei naturali. "Substanță cu mare impact asupra proceselor neurologice umane"....
Zahărul obișnuit prezintă riscuri pentru sănătate pe termen lung, inclusiv creșterea tensiunii arteriale, inflamații și un risc crescut de atac de cord, accident vascular cerebral și alte boli care pun viața în pericol. Îndulcitorii artificiali, cum ar fi aspartamul, sucraloza, acesulfamul K, zaharina și xilitolul, nu sunt alternative ideale la zahărul rafinat, deoarece provoacă efecte secundare grave, cum ar fi creșterea în greutate, apariția precoce a diabetului și obezitatea.
Pe de altă parte, îndulcitorii naturali precum Stevia și zahărul de mesteacăn sunt mai siguri și mai benefici pentru organism deoarece sunt extrași din natură.
Deși îndulcitorii artificiali au efecte secundare dăunătoare, cum ar fi gustul amar și faptul că provin din extracte de plante sau din sinteze chimice, aceștia sunt în general siguri. Aspartamul poate provoca alergii, depresie, convulsii și creștere în greutate, în timp ce sucraloza este de 600 de ori mai dulce decât zahărul obișnuit și poate provoca probleme digestive și ale sistemului imunitar, precum inflamații, obezitate și diabet.
Acesulfam K și zaharina pot crește riscul de obezitate și diabet, în timp ce xilitolul are efecte secundare critice precum diareea și sindromul colonului iritabil.
Spre deosebire de zahărul rafinat și de îndulcitorii artificiali, îndulcitorii naturali, cum ar fi Stevia, eritritolul nu conțin zahăr, sunt mai siguri de consum și sunt mai benefici pentru organism. De asemenea, aceștia provin din frunze și fructe de Stevia și au, de obicei, un gust intens, ceea ce îi face o opțiune mai favorabilă pentru începerea unui stil de viață fără zahăr.
Zaharina este un îndulcitor artificial nenutritiv, produs în laborator prin oxidarea unor substanțe chimice precum o-toluen sulfonamida sau anhidrida ftalică. Este utilizat în mod obișnuit ca substitut al zahărului datorită lipsei sale de calorii și carbohidrați.
Este de 300-400 de ori mai dulce decât zahărul obișnuit și necesită o cantitate mică pentru un gust dulce. Cu toate acestea, poate avea un gust amar, ceea ce îl face să fie adesea amestecat cu alți îndulcitori cu un conținut scăzut sau fără calorii, cum ar fi aspartamul, care se găsește în băuturile dietetice carbogazoase.
"Zaharina este cel mai vechi și cunoscut îndulcitor artificial de care am auzit cu toții. Este o pudra albă, cristalină cu o putere de îndulcire de peste 300 de ori mai mare decât a sucrozei și care nu are nici o valoare nutritivă, eliminându-se greu din organism", a declarat pentru DC Medical Lygia Alexandrescu, nutriționist acreditat de Comitetul Internațional Olimpic.
"Zaharina este folosită la îndulcirea ceaiului, a cafelei, a băuturilor răcoritoare sau chiar a cerealelor. La sfârșitul anilor `70 a apărut un studiu clinic care stabilea o legătură clară între consumul de zaharină și apariția celulelor neoplazice (canceroase). Așadar numeroase institute de cercetare a cancerului au stabilit că zaharina reprezintă o substanță cu risc mărit și de aceea au recomandat consumul limitat al acestui îndulcitor (nu mai mult de 4 porții pe zi)", a adăugat nutriționistul.
Aspartamul este o pulbere albă, inodoră, care este de 200 de ori mai dulce decât zahărul, oferind o aromă dulce în alimente și băuturi. Acesta conține acid aspartic și fenilalanină, ambii aminoacizi esențiali. Aspartamul este descompus în metanol de către organism, care este prezent în fructe, sucuri, băuturi fermentate și unele legume.
Un studiu din 2015 a constatat că aspartamul este cea mai mare sursă de metanol din majoritatea dietelor vestice. Metanolul este toxic în cantități mari, dar cantități mai mici pot fi îngrijorătoare atunci când este combinat cu metanol liber, din cauza absorbției sporite. Metanolul liber, produs atunci când aspartamul este încălzit, se poate descompune în formaldehidă, o substanță cancerigenă și neurotoxină cunoscută, potrivit Healthline.
Cu toate acestea, oamenii de știință și grupurile de reglementare avertizează împotriva formulării unor concluzii prea generalizate cu privire la relația dintre consumul de aspartam, producția de metanol și formaldehidă și consecințele asupra sănătății.
"Aspartamul, un alt îndulcitor artificial, a fost descoperit in 1965, dar a primit aprobarea de a fi utilizat în produsele alimentare dietetice abia in 1983, tot datorită controverselor legate de potențialele efecte adverse. Studii clinice recente au arătat că 75% din reacțiile alimentare adverse raportate sunt puse pe seama consumului de aspartam, substanță cu mare impact asupra proceselor neurologice umane", explică Lygia Alexandrescu.
Foto: Freepik @stockking
"Astfel neurologii au demonstrat că un exces de aspartat (substanța folosită de corp ca neurotransmițător care transmite informația între neuronii cerebrali) poate distruge neuronii prin permiterea unei cantități prea mari de calciu să se acumuleze în celula nervoasă. Această degradare neurologică a determinat considerarea aspartamului drept o substanță excito-toxică, deoarece stimulează extrem celulele neuronale până la distrugere totală", a declarat nutriționistul cu privire la efectele acestui îndulcitor artificial asupra creierului.
Un produs "fără zahăr" este un produs care nu conține zahăr adăugat sau care conține mai puțin de 0,5 grame de zahăr pe porție. Aspartamul este adesea folosit ca alternativă la zahăr în multe produse fără zahăr, inclusiv în sucuri fără zahăr, înghețată fără zahăr, suc de fructe cu un conținut caloric redus, gumă de mestecat, ketchup cu un conținut redus de zahăr, iaurt light, batoane energizante fără zahăr, sos dressing și bomboane fără zahăr. Produsele care conțin aspartam trebuie să fie etichetate pe panoul cu ingrediente. Unii producători au început să elimine aspartamul ca îndulcitor non-nutritiv din produsele lor.
"În anul 1991 un prestigios institut de cercetare medicală a listat în mod oficial 165 de simptome și motive pentru care aspartamul trebuie limitat sau chiar eliminat din dietă. Câteva din potențialele pericole ale ingerării excesive a aspartamului ar fi: deficiențe hormonale, hipoacuzie, pierderea memoriei, convulsii, scleroza multiplă, boala Alzheimer, boala Parkinson, demență sau tulburările neuro-endocrine", a precizat Lygia Alexandrescu.
Îndulcitorii naturali pot fi mai sănătoși decât zahărul obișnuit, dar eficiența lor depinde de gust, de nevoile de sănătate și de utilizare, unii dintre ei fiind deosebit de remarcabili.
Stevia, un îndulcitor cu un minim de calorii, poate ajuta la pierderea în greutate prin scăderea nivelului de zahăr din sânge la pacienții cu diabet. Un studiu din 2010 a constatat că stevia a redus semnificativ nivelul de insulină și de glucoză, lăsând participanții mulțumiți. Cu toate acestea, impactul utilizării ocazionale a stevia în cantități mai mici rămâne incert.
Xilitolul sau zahărul de mesteacăn este un alcool de zahăr care se găsește în fructe și legume, iar corpul uman produce cantități mici. Este utilizat în gume de mestecat fără zahăr, bomboane, alimente care nu afectează diabetul și produse de îngrijire orală. În ciuda faptului că are o dulceață similară cu cea a zahărului obișnuit, dar conține cu 40% mai puține calorii, xilitolul este rafinat și nu conține vitamine, minerale sau proteine. Procesat din copaci sau fibre vegetale, xilitolul este un îndulcitor cu conținut scăzut de carbohidrați și sigur pentru cei cu dependență de alcool.
Discută cu un medic pentru a afla care este opțiunea cea mai potrivită pentru tine. Este posibil să întâmpini unele probleme, în special dacă iei în prezent medicamente care ajută la reglarea glicemiei. Cu toate acestea, nu s-a constatat că niciunul dintre acești îndulcitori nu are consecințe negative asupra sănătății pe termen lung, ambii fiind recomandați de nutriționiști ca fiind opțiuni mai sănătoase în comparație cu îndulcitori precum aspartam sau zaharina.
* DC Medical a lansat o nouă campanie intitulată Otrava din farfurie
Acesta este tratamentul care elimină cancerul. Funcționează în cazul fiecărui pacient și este folosit și în România.
Accesul inegal la servicii medicale pune în pericol sănătatea românilor și exercitarea democratică.
