Nașterea prematură modifică ritmul de dezvoltare al creierului

Ce trebuie să știi:

• Cerebelul își mărește volumul de aproximativ cinci ori între săptămânile 24 și 40 de sarcină, într-o perioadă esențială pentru dezvoltarea creierului.

• Fiecare săptămână petrecută în afara uterului înainte de termen a fost asociată cu un volum cerebelos mai mic cu aproximativ 230 de milimetri cubi.

• La copiii cu vârste între 9 și 36 de luni, un volum mai mic al cerebelului a fost asociat cu întârzieri motorii, de limbaj și cognitive.

• Momentul nașterii, bolile și factorii de stres fiziologic pot influența modul în care se dezvoltă această regiune a creierului.

De ce nașterea prematură poate schimba dezvoltarea creierului

Un copil născut prematur nu pierde doar timpul petrecut în uter. El trebuie să continue o etapă extrem de importantă a dezvoltării creierului într-un mediu complet diferit de cel în care ar fi trebuit să se dezvolte.

Aceasta este concluzia unui nou studiu realizat de cercetători de la Children's National Hospital și publicat în revista Science. Echipa a analizat în detaliu dezvoltarea cerebelului, o structură cerebrală despre care se știe că are un rol important în coordonarea mișcărilor, dar și în limbaj și funcțiile cognitive.

Cercetarea aduce o explicație biologică pentru o problemă observată de mult timp de medici: unii copii născuți prematur se confruntă cu dificultăți de mișcare, vorbire și învățare, chiar dacă investigațiile nu identifică leziuni cerebrale evidente.

Mai mult, rezultatele pun sub semnul întrebării o idee medicală considerată mult timp valabilă: aceea că prematuritatea încetinește temporar dezvoltarea creierului, însă copilul reușește ulterior să recupereze întârzierea și chiar să depășească ritmul inițial de creștere.

Cerebelul crește de cinci ori într-o perioadă esențială a sarcinii

Între săptămânile 24 și 40 de sarcină, cerebelul trece prin cea mai rapidă etapă de dezvoltare. În acest interval, volumul său crește de aproximativ cinci ori, în timp ce neuronii formează conexiuni complexe, construind rețelele prin care diferitele regiuni ale creierului comunică între ele.

Pentru un copil care se naște la termen, această etapă are loc în mediul protector al uterului. În cazul unui copil prematur, însă, o parte din acest proces trebuie să continue după naștere, în afara uterului.

Cercetătorii au observat că această schimbare nu este lipsită de consecințe.

Fiecare săptămână petrecută în afara uterului înainte de data estimată a nașterii a fost asociată cu o reducere a volumului cerebelului de aproximativ 230 de milimetri cubi, un volum comparabil cu cel al unui bob de mazăre.

Diferențele nu au fost doar de ordin anatomic. La copiii cu vârste cuprinse între 9 și 36 de luni, cercetătorii au identificat o asociere între volumul mai mic al cerebelului și întârzierile în dezvoltarea abilităților motorii, lingvistice și cognitive.

Cu alte cuvinte, dezvoltarea acestei regiuni a creierului poate avea legătură cu felul în care copilul își însușește ulterior mișcările, limbajul și capacitățile necesare învățării.

De ce nu este suficient ca bebelușul să recupereze în greutate și dezvoltare

Una dintre cele mai importante descoperiri ale cercetării este că dezvoltarea creierului nu urmează neapărat același traseu după o naștere prematură.

Mult timp, explicația a fost că prematuritatea întrerupe temporar creșterea cerebrală, iar după naștere creierul continuă să se dezvolte pentru a recupera decalajul. Noul studiu sugerează însă că lucrurile sunt mai complicate.

Momentul nașterii pare să influențeze programul molecular după care se dezvoltă celulele cerebrale. Așadar, nu este vorba doar despre o creștere mai lentă, ci despre modificări ale proceselor biologice care coordonează maturizarea cerebelului.

În plus, cercetătorii au constatat că ritmul de dezvoltare poate fi influențat și de ceea ce se întâmplă după naștere.

Factorii de stres fiziologic, bolile și anumite aspecte ale îngrijirii din unitățile de terapie intensivă neonatală (UTIN) au fost asociate cu modificări importante ale ritmului de creștere a cerebelului.

Acest lucru sugerează că mediul în care ajunge un nou-născut prematur poate conta pentru dezvoltarea ulterioară a creierului, nu doar vârsta gestațională la care s-a produs nașterea.

Cercetătorii au analizat creierul a 176 de copii și țesut cerebral de la alți 83 de sugari

Pentru a înțelege ce se întâmplă la nivelul creierului, echipa de cercetare a combinat două tipuri de date: investigații realizate pe copii în viață și analize ale unor probe de țesut cerebral uman.

Mai exact, cercetătorii au folosit imagini cerebrale și informații despre dezvoltarea a 176 de sugari, monitorizați pe parcursul mai multor ani. Aceste date au fost comparate cu analiza celulară a țesutului cerebral provenit de la 83 de sugari, atât născuți prematur, cât și la termen.

Probele au fost obținute din bănci de țesuturi, inclusiv din NeuroBioBank, o resursă susținută de Institutul Național de Sănătate din SUA (NIH).

Un element important al cercetării a fost utilizarea transcriptomicii spațiale, o tehnologie care permite identificarea activității genelor în diferite zone ale unui țesut păstrat în structura sa.

Astfel, cercetătorii au putut observa cum se dezvoltă două categorii importante de celule din cerebel: celulele Purkinje și celulele granulare.

Acestea contribuie la formarea circuitelor cerebrale și la funcționarea cerebelului. Analiza a arătat cum programele moleculare ale acestor celule sunt influențate atât de momentul nașterii, cât și de mediul în care se dezvoltă copilul după venirea pe lume.

„Am putut observa întotdeauna diferențele de dezvoltare cu care se confruntau copiii născuți prematur, dar nu puteam vedea mecanismul celular care le stătea la bază”, a explicat dr. Panagiotis Kratimenos, autorul principal al studiului, neonatolog și director al departamentului de Cercetare și al Programului de îngrijire neurocritică neonatală de la Children's National Hospital.

Acesta a subliniat că asocierea datelor obținute de la copii în viață cu analiza țesutului cerebral a oferit o explicație biologică pentru diferențele observate.

Cum ar putea fi îmbunătățită îngrijirea copiilor născuți prematur

Descoperirea ar putea avea implicații importante pentru modul în care sunt evaluați și îngrijiți nou-născuții prematuri.

În prezent, cercetătorii consideră că evaluarea dezvoltării cerebrale ar trebui să țină cont mai mult de maturitatea biologică a creierului și mai puțin doar de vârsta cronologică a copilului.

Cu alte cuvinte, doi bebeluși care au aceeași vârstă după naștere pot avea niveluri diferite de maturizare cerebrală, iar această diferență ar putea conta atunci când medicii stabilesc riscurile și momentul potrivit pentru anumite intervenții.

„Evaluarea și tratamentul nou-născuților prematuri ar trebui să fie ghidate de maturitatea dezvoltării, mai degrabă decât de vârsta cronologică”, a declarat Vittorio Gallo, coautor principal al cercetării.

Potrivit acestuia, markerii moleculari identificați în studiu ar putea contribui la o evaluare mai precisă a riscurilor, la îmbunătățirea biomarkerilor care indică maturitatea cerebrală și la alegerea momentului optim pentru terapiile neuroprotectoare.

La rândul său, Panagiotis Kratimenos consideră că aceste informații ar putea deschide calea către o îngrijire adaptată stadiului biologic în care se află creierul fiecărui nou-născut.

Cercetătorii investighează deja posibile intervenții țintite, pornind de la mecanismele celulare identificate.

Rezultatele nu înseamnă că toți copiii născuți prematur vor avea probleme de dezvoltare și nici că dificultățile ulterioare pot fi anticipate cu certitudine doar prin măsurarea volumului cerebelului. Ele arată însă că nașterea prematură poate schimba fundamental ritmul și mecanismele de maturizare ale unei regiuni importante a creierului.

Studiul: Georgios Sanidas și colab., „Intrinsic gestational timing governs human cerebellar development after preterm birth”, Science (2026). DOI: 10.1126/science.aeb9095.