EXCLUSIV Industria farmaceutică plătește tratamentul pentru 1 pacient din 4 prin taxa clawback

De șase ani încoace, bugetul destinat medicamentelor este același, deși populația României îmbătrânește și are nevoie din ce în ce mai mari. Nu e de mirare, așadar, că în România pacienții nu au acces la cele mai noi și mai scumpe tratamente,c lase întregi de medicamente care au fost descopwrite în ultimii ani și care vindecă boli considerate incurabile cândva.

Același buget, necesar mai mare de medicamente

Pentru a acoperi deficitul dintre nevoile populației și bugetul fix pe care-l are, statul român pune la plată industria farmaceutică.

„Deci România stabilește un buget anual pentru medicamente care în ultimii 6 ani a fost la o valoare înghețată, iar tot consumul real a fost acoperit de către industria farmaceutică prin taxa clawback". Astăzi vorbim de 1 din 4 pacienți care sunt tratați în întregime din banii producătorilor de medicamente. Ceea ce este foarte mult! Deci, cum să ne mai gândim la acces la noi medicamente, la inovație? Doamna ministru a spus foarte clar la una din ultimele conferințe la care a participat, că nu poate să dea drumul la medicamentele care sunt evaluate să intre necondiționat în lista de medicamente compensate și gratuite, de teama că va crește taxa clawback la un nivel nesustenabil. Deja ea este la un nivel nesustenabil cu această cifră de 25%. Cât ar putea să mai crească?", întreabă retoric DC Medical, Dan Zaharescu, directorul executiv al Asociației Române a Producătorilor Internaționali de Medicamente (ARPIM), invitat la Dc Medical.

Taxa care nu e taxă, dar e tratată ca una

Atunci când a fost inventată, taxa clawback era menită să prevină riscul unui deficit bugetar accentuat. „De fapt ea nu este o taxă. (...) Noi vorbim de anul 2011 în acest moment. (...) În 7 ani câți au trecut de atunci s-au descoperit clase noi de medicamente, cu efecte spectaculoase. (...) În mod indirect, ponderea cheltuielilor cu medicamentele a scăzut, și a scăzut semnificativ în contextul bugetului pentru sănătate, pentru că au crescut forte mult celelalte catogorii de cheltuieli, cheltuielile cu medicamentele fiind marginalizate sau complet neglijate. Dar revenind la taxa clawback, de fapt ea, în Ordonanța de urgență care a introdus-o, nici măcar nu este definită ca și taxă, ci este contribuție pe care producătorii de medicamente o plătesc pentru echilibrarea bugetului de medicamente. Și această contribuție are un caracter fiscal, pentru că este tratată ca o taxă oarecare, dar ea nu se regăsește în Codul Fiscal al României. Deci din nou, sunt o serie întreagă de paradoxuri și ne aflăm la marginea legii cu o asemenea contribuție", a punctat invitatul de la Interviurile DC Medical.

Taxa clawback nu este o chichiță inventată în România, ci se practică și în alte țări, doar că acolo ea nu este atât de mare și nici calculată așa, spune reprezentantul ARPIM.

„Nu numai România are o asemenea taxă, sunt mai multe țări, dar mecanisul de funcționare în celelalte țări este complet diferit de al României. Principiul este același: industria își asumă riscul unui deficit pentru anul în curs, ceea ce este normal, pentru este dificil să bugetezi sau să ai cunoștință despre nevoile reale ale sistemului", a arătat Dan Zaharescu.

Cum a ajuns taxa clawback atât de mare

Acest deficit înseamnă, de fapt, că anul acesta – spre exemplu – pacienții vor avea nevoie de mai multe medicamente decât anul trecut. Cum bugetele se fac la început de an și nu se poate estima nevoia reală a bolnavilor pe parcursul întregului an, evident că va exista o diferență între cerere (adică nevoia pacienților) și ofertă (pentru câte medicamente are bani statul).

„Practic, (industria farmaceutică, n.r.) pune medicamentele necesare pe piață la dispoziția pacienților, iar când se decontează medicamentele respective, diferența dintre bugetul care a fost alocat și consumul real este acoperit de industrie. Dar în anul următor, statul vine cu un buget care este la nivelul nevoii reale din anul acesta. Și atunci, taxa clawback în țările care au asemenea mecanisme, Portugalia, spre exemplu, este undeva între 3 și 5%, și reprezintă creșterea naturală a nevoii de tratament a pacienților din țările respective, a spus reprezentantul ARPIM.

Ca taxa clawback să se mențină la acest nivel acceptabil, ar fi nevoie ca bugetul sănătății să crească de la an la an pentru a acoperi nevoile reale a unei populații care îmbătrânește, a completat Val Vâlcu, prezentatorul emisiunii.

Dar în România, bugetul alocat medicamentelor este același de 6 ani, după cum explica invitatul DC Medical. Din această cauză, discrepanța dintre cerere și ofertă e tot mai mare. S-a ajuns, astfel, ca acum taxa de clawback în România să fie de 25%. Pentru că nevoia popualției, care îmbătrânește de la an la an, este tot mai mare.

Îmbătrânirea populației, ignorată

„Evoluția demografică este un aspect complet neglijat în România. Nu sunt adeptul teoriilor catastrofice, dar din punct de vedere demografic, România, la ora actuală, suferă un adevărat cataclism. Pe de-o parte, avem populația tânără care pleacă din țară și emigrează în număr foarte mare, avem o scădere drastică, chiar dramatică a natalității și anul trecut a fost primul an în care numărul copiilor născuți în afara țării a fost mai mare decât numărul copiilor români născuți în România, ceea ce spune foarte multe despre profilul populației care se află în afara României în acest moment. Și să nu uită de generația decrețeilor, care se apropie de o vârstă, de limita de vârstă legată de speranța de viață sănătoasă, care este undeva în jurul a 55 de ani. Deci, în 2-3 ani, deja, primii vor începe să atingă această vârstă. Ce se va întâmpla cu sistemul de asigurări de sănătate la nivelul anului 2025, la nivelul anului 2030, este greu de anticipat în acest moment. Și nimeni nu se gândește serios la aceste provocări pe care sistemul le vaavea și care cumva vor trebui gestionate", a explicat Dan Zaharescu.

Revenind la taxa clawback, invitatul spune că deficitul este deja de 25% și este clar că lucrurile nu pot să continue în felul acesta. Pentru că la el se adaugă și o altă mare problemă, care contribuie la presiunea pusă pe producători: faptul că în România prețurile la medicamente sunt cele mai mici.

„Acest 25% taxă clawback se corelează cu prețul minim european pentru medicamente, care a stors și el toate resursele financiare pe care le-a avut industria farmaceutică pe piață", a conchis Dan Zaharescu.

Statul român, însă, nu tratează la fel toți actorii economici. Cine are parte de un tratament „aparte", aflați în video.