Insuficiența cardiacă poate fi prevenită dacă bei zilnic suficientă apă. STUDIU

 „Studiul nostru sugerează că menținerea unei bune hidratări poate preveni sau cel puțin încetini modificările din inimă care duc la insuficiență cardiacă”, a spus autorul studiului, Dr. Natalia Dmitrieva de la Institutul Național de Inimă, Plămâni și Sânge, parte a Institutelor Naționale of Sănătate, Bethesda, din SUA. „Constatările indică faptul că trebuie să fim atenți la cantitatea de lichid pe care o consumăm în fiecare zi și să luăm măsuri dacă bem prea puțin”, a continuat medicul, în prezentarea făcută la Congresul Societății Europene de Cardiologie – ESC 2021.

Recomandările privind aportul zilnic de lichide variază de la 1,6 la 2,1 litri pentru femei și de la 2 la 3 litri pentru bărbați. Cu toate acestea, sondajele efectuate la nivel mondial au arătat că mulți oameni nu îndeplinesc nici măcar nivelurile inferioare ale acestor intervale recomandate. Apoi, corpul încearcă să conserve apa, activând procese despre care se știe că, de fapt, contribuie la dezvoltarea insuficienței cardiace.

Dr. Dmitrieva a spus că „este firesc să ne gândim că hidratarea și sodiul seric ar trebui să se schimbe de la o zi la alta, în funcție de cât consumăm în fiecare zi. Cu toate acestea, concentrația de sodiu seric rămâne într-un interval restrâns pe perioade lungi, ceea ce este probabil legat de consumul obișnuit de lichide”.

Acest studiu a analizat dacă această concentrație serică de sodiu la vârsta mijlocie, ca măsură a obiceiurilor de hidratare, prezice dezvoltarea insuficienței cardiace 25 de ani mai târziu. Cercetătorii au examinat, de asemenea, legătura dintre hidratare și îngroșarea pereților camerei principale de pompare a inimii (ventriculul stâng) - numită hipertrofie ventriculară stângă - care este un precursor al diagnosticului de insuficiență cardiacă.

Analiza a fost efectuată la 15.792 de adulți din studiul privind riscul de ateroscleroză în comunități (ARIC). Participanții aveau 44-66 de ani la recrutare și au fost evaluați pe parcursul a cinci vizite până la vârsta de 70-90 de ani.

Participanții au fost împărțiți în patru grupuri pe baza concentrației lor medii de sodiu seric la vizitele de studiu 1 și 2 (efectuate în primii trei ani): niveluri între 135-139,5, apoi 140-141,5, apoi 142-143,5 și ulttimul grupă cu 144-146 mmol / l. Pentru fiecare grup, cercetătorii au analizat apoi proporția persoanelor care au dezvoltat insuficiență cardiacă și hipertrofie ventriculară stângă la vizita cu numărul 5 (făcută 25 de ani mai târziu).

Concentrația mai mare de sodiu seric la vârsta mijlocie a fost asociată atât cu insuficiența cardiacă, cât și cu hipertrofia ventriculară stângă 25 de ani mai târziu. Sodiul seric a rămas semnificativ asociat cu insuficiența cardiacă și hipertrofia ventriculară stângă după ajustarea pentru alți factori legați de dezvoltarea insuficienței cardiace: vârstă, tensiune arterială, funcția renală, colesterol din sânge, glicemie, indicele de masă corporală, sex și fumat. Fiecare creștere de 1 mmol / l a concentrației serice de sodiu la vârsta mijlocie a fost asociată cu 1,20 și 1,11 cu risc crescut de a dezvolta hipertrofie ventriculară stângă și, respectiv, insuficiență cardiacă, 25 de ani mai târziu.

Riscurile atât ale hipertrofiei ventriculare stângi, cât și ale insuficienței cardiace la vârsta de 70 până la 90 de ani au început să crească atunci când sodiul seric a depășit 142 mmol / l în timpul vieții (vârsta de a II-a).

Dr. Dmitrieva a concluzionat că „rezultatele sugerează că o bună hidratare pe tot parcursul vieții poate reduce riscul de a dezvolta hipertrofie ventriculară stângă și insuficiență cardiacă. În plus, constatarea noastră că sodiul seric care depășește 142 mmol / l crește riscul de efecte adverse la nivelul inimii poate ajuta la identificarea persoanelor care ar putea beneficia de o evaluare a nivelului lor de hidratare. Acest nivel de sodiu se încadrează în intervalul normal și nu ar fi etichetat ca anormal în rezultatele testelor de laborator, dar ar putea fi folosit de medici în timpul examenelor fizice regulate pentru a identifica persoanele al căror aport obișnuit de lichide ar trebui evaluat”.