Nu o să crezi ce pot face vârstnicii cu un simplu telefon! Un truc banal le schimbă viața

Pe măsură ce înaintăm în vârstă, mulți dintre noi ne confruntăm cu schimbări profunde care ne pot zdruncina sentimentul de apartenență și identitate.

Pierderea unui partener de viață, mutarea într-o locuință mai mică sau într-un centru rezidențial pentru vârstnici pot genera nu doar nesiguranță și izolare, ci și un profund sentiment de deconectare de la propria viață.

Dar dacă ți-aș spune că un simplu aparat foto ar putea atenua o parte din această suferință?

De peste un deceniu, cercetători și profesioniști în domeniul îngrijirii vârstnicilor au început să exploreze fotografia ca mijloc de reconectare cu mediul înconjurător și cu propria persoană. Rezultatele sunt remarcabile, potrivit Reuters.

Valoarea îmbătrânirii creative

Studiile arată că implicarea în activități artistice poate îmbunătăți semnificativ sănătatea mintală și starea generală a vârstnicilor. În Australia, de exemplu, au fost dezvoltate politici naționale precum Creative Ageing Frameworks sau National Arts Health Framework, care recunosc valoarea activităților creative în procesul unui trai activ și sănătos la vârsta a treia.

Totuși, participarea rămâne limitată din cauza costurilor, accesibilității reduse, lipsei de încredere în sine a participanților și absenței unor facilitatori pregătiți.

Aici intervine fotografia: un instrument familiar, accesibil și profund personal.

De ce fotografia?

Fotografia este o practică senzorială care încetinește ritmul vieții, cultivă atenția și încurajează descoperirea frumuseții în lucrurile mărunte. Ea nu cere abilități speciale sau echipamente costisitoare – majoritatea vârstnicilor dețin deja un telefon sau o tabletă cu cameră și știu cum să o folosească. Acest aspect reduce barierele și oferă un sentiment de autonomie.

Mai mult decât un simplu hobby, fotografia devine o activitate semnificativă, în sensul că este plăcută, legată de identitate și poate fi împărtășită cu ceilalți. Fotografiile pot fi expuse, discutate, revizitate – toate aceste acțiuni contribuie la reconectarea cu sine și cu lumea.

Văzutul cu alți ochi

În cadrul unor sesiuni de photo walks – plimbări fotografice în grup – organizate în centre de îngrijire și comunități pentru vârstnici, participanții au experimentat bucuria de a descoperi locuri familiare prin lentila camerei. Chiar și spațiile cele mai cunoscute capătă o nouă viață atunci când sunt „văzute” intenționat.

Un rezident, Kathleen, a exprimat perfect această transformare:

„Mi-a oferit un nou sentiment de bucurie și scop. M-a făcut să văd locuri de aici pe care nu le-am remarcat niciodată.”

Socializare și apartenență

Fotografia nu doar validează perspectiva unică a fiecărui individ, dar facilitează și conexiunea socială. În timpul sesiunilor de grup, participanții nu doar au surprins imagini, ci și au împărtășit povești, au construit narațiuni colective și s-au apropiat unii de alții.

Un exemplu deosebit a fost Margaret, o participantă care învăța din nou să meargă după un AVC. Plimbările fotografice au fost pentru ea mai mult decât un exercițiu fizic – au devenit un prilej de explorare și integrare în noul său cămin.

Cum punem în practică?

Oricine poate face fotografie. Nu există corect sau greșit. Tot ce trebuie este să încetinim pasul și să privim cu atenție umbrele, texturile, detaliile din jur.

Pentru cei care lucrează cu vârstnici – fie în centre de zi, aziluri, comunități sau acasă – fotografia este o activitate adaptabilă, cu costuri reduse, ce poate fi desfășurată în interior sau exterior, de pe un scaun cu rotile sau din mers. Plimbările fotografice sunt o metodă excelentă de a încuraja mișcarea, socializarea și exprimarea personală.

O lentilă spre sens și frumusețe

Într-o perioadă a vieții în care schimbările pot părea copleșitoare, fotografia oferă un instrument simplu, dar puternic, pentru redescoperirea scopului, a bucuriei și a conexiunii cu lumea. Este o artă accesibilă tuturor, un limbaj al sufletului care nu are nevoie de cuvinte.

Poate că e timpul să vedem îmbătrânirea nu ca o pierdere, ci ca o oportunitate de a privi viața... printr-un nou obiectiv.