Secretul pe care bărbații îl iau în mormânt. Boala despre care nu vorbesc nici măcar cu medicul

Ce trebuie să știi

• Urinările frecvente noaptea și jetul urinar slab pot indica probleme ale prostatei.
• Adenomul de prostată este o afecțiune benignă și nu este același lucru cu un cancer de prostată.
• PSA poate avea valori crescute și în adenom sau inflamații, nu doar în cancer.
• Evaluarea prostatei poate include consult clinic, analiză PSA și ecografie cu măsurarea reziduului post-micțional.

Problemele urinare sunt adesea puse pe seama vârstei, iar vizita la urolog ajunge pe lista controalelor pe care mulți bărbați le amână ani la rând. Trezirile repetate în timpul nopții pentru urinare, jetul urinar slab sau dificultatea de a goli complet vezica pot părea simptome fără gravitate. În spatele lor se poate afla însă o afecțiune care necesită evaluare medicală.

Dr. Alexandru Nechifor atrage atenția, într-o postare pe Facebook, asupra reticenței bărbaților de a merge la medic pentru problemele prostatei și explică ce presupune evaluarea acestei glande. Medicul subliniază importanța analizelor și a investigațiilor care pot ajuta la identificarea modificărilor prostatei și la stabilirea unui diagnostic.

De ce amână bărbații controlul prostatei

Teama, rușinea sau convingerea că anumite simptome sunt normale odată cu înaintarea în vârstă îi determină pe mulți bărbați să evite consultațiile medicale.

”Bărbații și secretul pe care îl duc în mormânt (la propriu). Hai să fim sinceri: pentru mulți bărbați, vizita la medic este o formă de slăbiciune. Iar când vine vorba de zona pelvină sau de ”probleme cu prostata”, tăcerea devine o armă letală.

În cabinet, aud mereu aceleași scuze: ”Domnule doctor, mă ridic noaptea de două-trei ori să urinez, dar na, îmbătrânesc” sau ”Lăsați, că nu e grav, n-am eu timp de controale de astea””, spune dr. Alexandru Nechifor.

Unul dintre motivele pentru care simptomele nu ajung la timp în atenția medicului este asocierea lor automată cu procesul de îmbătrânire. În realitate, urinările frecvente, jetul urinar slab sau senzația de golire incompletă a vezicii pot apărea în hiperplazia benignă de prostată, dar necesită investigații pentru stabilirea cauzei.

Adenomul de prostată și cancerul de prostată nu sunt aceeași boală

Hiperplazia benignă de prostată (HBP), cunoscută și sub numele de adenom de prostată, reprezintă o creștere necanceroasă a volumului prostatei. Pe măsură ce glanda se mărește, aceasta poate comprima uretra și poate îngreuna eliminarea urinei.

”În realitate, sub masca inofensivă a unei simple HBP (Hiperplazie Benignă de Prostată / adenom de prostată), adică mărirea în volum a glandei odată cu vârsta, care blochează treptat fluxul urinar, se ascunde o bombă cu ceas: cancerul de prostată, una dintre cele mai tăcute și ucigătoare afecțiuni oncologice la bărbați. Descoperit la timp, însă, este 100% sub control”, mai explică medicul.

Cancerul de prostată poate evolua fără simptome în stadiile inițiale. Din acest motiv, evaluarea riscului și discuția cu medicul despre investigațiile potrivite au un rol important. Simptomele urinare, singure, nu pot confirma și nici exclude un diagnostic oncologic.

PSA și ecografia, două investigații importante în evaluarea prostatei

Evaluarea prostatei nu se bazează pe presupuneri sau pe interpretarea izolată a simptomelor. Medicul prezintă trei etape care pot face parte din examinarea pacientului.

”Nu mergem pe ghicite și nu așteptăm să se ajungă la sondă urinară de urgență. Un screening complet al prostatei înseamnă o evaluare clară pe care o parcurgem pas cu pas în cabinet:

• 1. Evaluarea clinică și istoricul (Anamneza): Verificăm scorul simptomelor (cât de slab este jetul, de câte ori te trezești noaptea – nicturie) și istoricul familial.
• 2. Analiza de sânge (PSA - Antigen Specific Prostatic): Un simplu test care măsoară o proteină a prostatei. Valoarea lui ne arată un semnal de alarmă care nu înseamnă automat cancer (poate crește și în HBP sau inflamații), bet care cere atenție imediată.
• 3. Ecografia pelvină/abdominală: Măsoară volumul exact al prostatei și arată câtă urină rămâne în vezică (reziduul post-micțional), oferind o imagine clară a modificărilor structurale”, subliniază dr. Alexandru Nechifor.

Testul PSA măsoară concentrația antigenului specific prostatic în sânge. O valoare crescută nu înseamnă automat cancer, deoarece aceasta poate apărea și în cazul adenomului de prostată sau al inflamațiilor. Rezultatul trebuie interpretat de medic în contextul vârstei, al simptomelor și al celorlalte investigații.

Ecografia oferă informații despre dimensiunea prostatei și despre cantitatea de urină care rămâne în vezică după urinare. Aceste date îl ajută pe medic să evalueze eventualele probleme de golire a vezicii. În funcție de rezultate și de riscul individual, medicul poate recomanda și alte investigații.

De ce este importantă implicarea familiei

Reticența bărbaților față de controalele urologice poate transforma o problemă medicală într-una pe care familia o descoperă abia atunci când simptomele se agravează.

”(Și un mic secret, doamnelor: dacă bărbatul din viața voastră tot amână controlul din orgoliu, o programare făcută pe furiș de voi și un ”hai că merg și eu la controlul meu” rămân de multe ori singura metodă prin care îi salvați de la riscuri majore.)”, mai spune medicul.

Problemele urinare nu trebuie considerate automat o consecință normală a îmbătrânirii. O consultație poate clarifica dacă este vorba despre hiperplazie benignă de prostată, inflamație sau o altă afecțiune care necesită investigații.