Disforia de gen sau transsexualitatea: ce înseamnă, la ce vârstă apare și care sunt primele semne. Care este vârsta potrivită pentru decizia schimbării de sex și care e rolul...
Disforia de gen este un termen care descrie un sentiment de neliniște pe care o persoană îl poate avea din cauza nepotrivirii dintre sexul său biologic și identitatea sa de gen. Acest sentiment de neliniște sau nemulțumire poate fi atât de intens încât poate duce la depresie și anxietate și poate avea un impact dăunător asupra vieții de zi cu zi.
Identitatea de gen se referă la sentimentul nostru de a fi cine suntem și la modul în care ne vedem și ne descriem pe noi înșine. Majoritatea oamenilor se identifică ca fiind "bărbat" sau "femeie". Acestea sunt uneori numite identități "binare", iar unele persoane simt că identitatea lor de gen este diferită de sexul lor biologic.
De exemplu, unele persoane pot avea organe genitale masculine și păr facial, dar nu se identifică ca bărbat și nu se simt masculine.
Unele persoane pot avea organe genitale feminine și sâni de sex feminin, dar nu se identifică ca femeie sau nu se simt feminine.
Unele persoane nu se definesc ca având o identitate "binară". Pentru ei, conceptul de gen nu este relevant pentru identitatea lor.
Aceștia pot folosi termeni diferiți, cum ar fi "agender", "gender diverse", "gender non-conforming", pentru a-și descrie identitatea. Cu toate acestea, ca grup, ei sunt adesea numiți "non-binari", potrivit National Health Service.
Cauza exactă a disforiei de gen este neclară.
Prof Univ. Dr. Corin Badiu, doctor în științe medicale, ne-a vorbit despre disfonia de gen și transsexualitate, despre ce presupune această condiție medicală și care este rolul endocrinologului.
"Avem din ce în ce mai multe ghiduri și protocoale pe care trebuie să le aplicăm, iar această zonă a patologiei și dezvoltării și diferențierii sexuale nu face excepție", a declarat Corin Badiu, care a completat că "sunt componente variate ale elementelor care definesc sexualitatea, pornind de la cele genetice, care duc la dezvoltarea unui anumit tip de indivizi, apoi cele hormonale, cele somatice și, nu în ultimul rând, dificil de scos în evidență până la o anumită vârstă, dezvoltarea dismorfică a comportamentului și a creierului".
Este posibil ca persoanele cu disforie de gen să prezinte semne de disconfort sau de suferință, inclusiv:
- stimă de sine scăzută
- retragere sau izolare socială
- depresie sau anxietate
- asumarea unor riscuri inutile
- neglijarea de sine.
Medicul Corin Badiu ne-a explicat că termenul de disforie de gen, sau incongruență de gen, este abordat la nivel comportamental.
"În această condiție putem aborda teoria diferențierii sexuale la nivel comportamental și aceasta era definiția înainte ca protocoalele să propună termenul de disforia de gen sau incongruență de gen.
Adică este o nepotrivire între ceea ce individul pare din punct de vedere hormonal, genetic, somatic, anatomic, sau orice criterii clasice și ceea ce el gândește, despre faptul că aparține unui anumit gen.
Dacă dorește să devină, să aibă un comportament, o poziție socială, profesională, corespunzătoare sexului opus. Și atunci se definește noțiunea de disforie de gen sau incongruență de gen, fiind cunoscută vechea condiție de transsexual", a declarat medicul, în exclusivitate pentru DC Medical, în emisiunea Academia de Sănătate.
Mai mult, el a explicat că "o asemenea situație se dezvoltă prin comportament în perioada prepubertară, de fapt, aceea este perioada în care devin evidente anumite atitudini, comportamente, care pot ridica semnalul e atenție. Această persoană se dezvoltă contrar așteptărilor familiei, societății și pare să dorească să aparțină sexului opus. Lucrurile încep în perioada dezvoltării pubertare.
Firește, cei care sunt confruntați cu această patologie sunt cei care se ocupă de copii, fie că vorbim de pediatru, fie că vorbim de o specialitate dedicată, precum neuropsihiatrie pediatrică sau neurologie pediatrică. Aceia vor fi primii care, într-o condiție de atenție a părinților, vor fi sesizați despre tendința copilului care are un comportament neconform cu ceea ce așteaptă familia".
Prof Univ. Dr. Corin Badiu susține că o astfel de situație este delicată, care necesită toată atenția celor implicați.
"Este o abordare multidisciplinară. Principala trăsătură care atrage atenția este compotamentul neobișnuit. Dorința acelui copil de a deveni un adult de sex contrar celui cu care s-a dezvoltat până în acel moment. Care e pragul? E o chestiune în dezbatere.
Se consideră că vârsta de 16 ani este pragul vârstei de la care să consideră inițierea procedurilor care permit transformarea individului care aparține unui sex, într-un individ care aparține sexului corespunzător comporamentului său", a completat.
"Prima chestiune pe care o ridicăm este dacă acele concepte ale copilului sunt bine fondate. Sigur că intră în discuție o abordare multidisciplinară, în care psihiatrii au un rol important, pentru că în avalanșa de schimbări din perioada pubertară sunt multe modificări de personalitate, de inserție socială ale copiilor, adolecenților, și acestea pot fi de multe ori puse în discuție vs. o condiție care duce la o transformare ulterioară radicală și, dacă decidem, etapele chirurgicale, ireversibile", a mai spus medicul.
În această situație de disfonie de gen, medicul endocrinolog este solicitat pentru a documenta statusul hormonal. Potrivit medicului, dincolo de sexualizarea comportamentală, ar trebui ca pacientul să arate corespunzător sexului pe care îl are în comportamentul și în mintea lui.
"În condițiile în care un pacient ajunge să fie verificat de psihiatru, se infirmă diagnostice de psihopatologie și se confirmă disforia de gen, odată aceasta confirmată, este solicitat sprijinul endocrinologului pentru a documenta profilul hormonal și apoi de a ghida transformările care permit sincronizarea pofilului hormonal și biologic cu ceea ce acea persoană gândește.
Acțiunea endocrinologului este de a modula, de a îndruma terapia hormonală care să mențină caracterele sexuale corespunzătoare sexului care s-a decis.
Avem o condiție chirurgicală care, dacă se aplică, este ireversibilă. Transformarea unui organism în urma unei acțiuni hormonale și a uneia radicale, chirurgicale, sunt decizii ireversibile și e bine să se considere momentul de decizie al pacientului când are deplinătatea deciziei juridice, adică nu înaintea vârstei de 18 ani. Acest lucru poate implica echipe de chirurgie plastică, de urologie, de ginecologie, astel încât să se îndeplineasc cerințele sincronizării hormonale", a conchis Prof Univ. Dr. Corin Badiu.
Cum se tratează disfonia de gen?
Pentru unele persoane, tratamentul poate implica doar acceptarea și afirmarea sau confirmarea identității lor.
Pentru alții, acesta poate implica schimbări mai mari, cum ar fi modificări ale vocii, tratament hormonal sau intervenție chirurgicală.
Vezi mai multe în video:
Accesul inegal la servicii medicale pune în pericol sănătatea românilor și exercitarea democratică.
Ce nu ți-a spus nimeni despre biopsia clasică. Adevărul care te va surprinde.
Acesta este tratamentul care elimină cancerul. Funcționează în cazul fiecărui pacient și este folosit și în România.
Medicina regenerativă revoluționează tratamentele moderne prin puterea oxigenului, de la vindecarea celulelor la reducerea inflamațiilor.
