De ce dispare pasiunea în relațiile de lungă durată. Explicația surprinzătoare a terapeuților

La începutul unei relații, totul pare intens. Partenerii se descoperă reciproc, emoțiile sunt puternice, iar atracția fizică pare imposibil de controlat. Este perioada cunoscută drept „faza de lună de miere”, în care creierul este stimulat constant de noutate, anticipare și emoții intense.

În această etapă, organismul eliberează cantități mari de dopamină și adrenalină, substanțe asociate cu recompensa, entuziasmul și dorința sexuală. Tocmai de aceea, mulți oameni simt atunci o nevoie crescută de apropiere fizică.

Cu timpul însă, relația se stabilizează. Apar rutina, responsabilitățile și familiaritatea, iar intensitatea emoțională de la început se transformă într-o conexiune mai calmă și mai predictibilă.

Terapeut: „Siguranța emoțională poate reduce dorința”

Terapeutul somatic Briony Montgomery susține că scăderea dorinței sexuale într-o relație stabilă nu este neapărat un semn că iubirea a dispărut.

Potrivit acesteia, atunci când corpul începe să perceapă relația ca fiind complet sigură și lipsită de amenințări, sistemul nervos intră într-o stare de relaxare profundă. Paradoxal, această stare poate diminua senzația de „tensiune” care alimenta dorința sexuală la începutul relației.

„Când corpul tău scanează constant pentru a vedea ce ar putea merge prost, este foarte dificil să te lași pradă plăcerii”, explică terapeuta, conform Vice.

Specialiștii spun că, în primele luni ale unei relații, necunoscutul și incertitudinea activează zone ale creierului asociate cu excitarea și curiozitatea. Pe măsură ce partenerii devin mai previzibili unul pentru celălalt, acea activare neurologică se diminuează.

Ce se întâmplă în creier când relația devine stabilă

Din punct de vedere științific, relațiile de lungă durată produc modificări importante în chimia creierului.

În faza inițială predomină dopamina, hormonul asociat cu motivația și recompensa. Ulterior, pe măsură ce legătura emoțională devine mai profundă, cresc nivelurile de oxitocină și vasopresină, hormoni implicați în atașament, liniște și siguranță afectivă.

Această tranziție este considerată normală de psihologi și nu înseamnă automat că relația are probleme.

De fapt, unele studii arată că multe cupluri confundă lipsa „focului” permanent cu lipsa iubirii, deși cele două nu sunt același lucru. Pasiunea intensă de la început este greu de menținut la aceeași intensitate ani la rând, deoarece organismul se adaptează la stimulii repetați.

Anxietatea poate afecta mai mult viața sexuală decât rutina

Psihologul Taash Balakas spune că multe persoane intră în relații cu o teamă constantă de abandon sau respingere, iar această anxietate poate influența inclusiv intimitatea.

Potrivit acesteia, sentimentul autentic de siguranță emoțională nu ar trebui privit ca un pericol pentru relație, ci ca o bază sănătoasă pentru reconectare.

„A te înmuia nu înseamnă a-ți pierde independența. Înseamnă să-ți permiți să experimentezi grija fără a presupune că aceasta va dispărea”, a explicat psihologul.

Specialiștii recomandă comunicarea deschisă, momentele noi petrecute împreună și reconectarea emoțională pentru menținerea apropierii fizice în cuplu.

De ce nu este neapărat un semnal de alarmă

Experții atrag atenția că fluctuațiile dorinței sexuale sunt normale în relațiile de lungă durată și pot fi influențate de numeroși factori: stres, oboseală, probleme hormonale, sănătate mintală sau stil de viață.

Important este ca schimbările să fie discutate fără vinovăție sau rușine.

În multe cazuri, scăderea frecvenței contactului sexual nu indică lipsa iubirii, ci trecerea relației într-o etapă diferită, bazată mai mult pe stabilitate emoțională decât pe intensitatea explozivă de la început.