MEDIC VETERINAR: ADEVĂRUL depre isteria cu IVERMECTINA în Covid-19. Ce riști dacă o bagi în gură

Dana Lascu / 28 ian 2021 / 23:22
Medic veterinar. Foto: Pixabay
Medic veterinar. Foto: Pixabay

Antal Boncoi, medic veterinar, spune adevărul despre Ivermectină. Ce trebuie să știe toți românii înainte să ia acest modicament pentru animale: 

„Observ o mare agitație în legătură cu folosirea medicamentului minune, Ivermectina, în tratamentul Covid19.

Soția mea a avut astăzi onoarea să fie înjurată de un personaj care cerea isteric să-i eliberăm o rețeta cu Ivermectină.

Pentru că majoritatea habar nu are ce e Ivermectina și de unde a apărut agitația asta, o să explic ceea ce știu”, scrie medicul veterinar Antal Boncoi, pe pagina sa de Facebook. 

Studiul care a pornit isteria, spune medicul veterinar, a fost făcut in vitro, nu pe oameni! Apoi, Antal Boncoi arată și gravitatea efectelor secundare pe care le are acest medicament la animale!  

Studiul de la care a pornit isteria, in vitro

„Este un medicament antiparazitar din clasa lactonelor macrociclice. În medicină veterinară, dar și în medicină omului, e folosit în principal pentru tratarea bolilor provocate de nematode, adică a viermilor cilindrici, ascarizi, oxiuri, filarioze etc., dar și a paraziților externi gen scabie, păduchi, purici etc. Paraziții plați, adică teniile, nu sunt afectați de Ivermectină, deci nu e un antiparazitar minune, are un spectru de acțiune limitat.

Și atunci, ce naiba are Ivermectina cu SARS CoV-2? De unde și până unde a apăruta ideea asta veselă că ar trata bolnavii de Covid-19?

Păi uite de unde: în luna aprilie ( da, nu e o mare noutate, așa cum credeau unii ) este publicat un studiu australian care arată că Ivermectina are un efect excepțional asupra reducerii încărcăturii virale, cca 99.8% în 48 de ore.

Super, nu-i așa?

Nu, nu-i deloc așa! 

Australienii au folosit un studiu în vitro, adică nu pe un organism viu, nu pe om și nici pe un animal, ci pe niște culturi celulare care nici măcar nu erau umane.
Adică, pentru cine nu înțelege, niște celule de animal infectate cu virusul și crescute în laborator într-un fel de farfurioare. Acum s-a înțeles?

Și acum urmează faza simpatică: concentrația de Ivermectină folosită de ei este imposibil de atins în practică, adică ar trebui să primești o doză de cca 100 de ori mai mare decât doză maximă recomandată că să ajungi la concentrația similară folosită de australieni în laborator.

Rețineți asta: aveți nevoie de o doză de 100 de ori mai mare!

Ivermectina are câteva efecte secundare descrise la om: greață, vărsături, erupții cutanate , amețeli sau crize.

O să mă opresc la crizele astea, că nimeni nu vorbește despre ele.

În medicină veterinară, câinele și pisica nu apar printre speciile indicate oficial. Se poate folosi Ivermectina, dar pe răspunderea personală a medicului (adică și aia penală, în caz că se întâmplă ceva).

La unele rase de câini, și la pisici, Ivermectina acționează direct asupra creierului ducând la acumularea unui acid la nivel cerebral (GABA) și la declanșarea unor crize de excitație nervoasă.

Unele rase de câini au un defect genetic care permite intrarea în intoxicație chiar la dozele obișnuite, la alte rase sau indivizi e nevoie de doze foarte mari ca să provoci intoxicația.

O să te comporți ca și cum ai fi turbat!

Am avut o singură dată ocazia să încerc să tratez un câine intoxicat cu Ivermectină, și nu o să uit niciodată. Mai mult că sigur că aceeași simptomatologie poate apărea și la om în cazul supradozajului.

Criză e cam așa: îți vei pierde starea de conștiență și vei avea hiperexcitabilitate nervoasă, adică vei urlă și te vei zbate în toate direcțiile cca 12-24 de ore.

Plăcut, da? Practic, o să te comporți că și cum ai fi un animal turbat, fără diferențe.

E bine de reținut, că deștepții ăia care apar în public și laudă Ivermectina, nu pot fi trași la răspundere, că doar nu v-au forțat ei, nu-i așa? Singuri luați deciziile.

Revenind la isterie.

Totul a plecat de la un grup format din 3 medici americani, mari amatori de apariții televizate și în media, cunoașteți genul, din ăia care se iubesc pe ei înșiși non-stop.

Tipii ăștia au dat o fugă și prin Senatul american, unde au încercat să-i convingă pe ăia de utilitatea Ivermectinei.

Ca să fie clar ce susțin ăștia: că nu e nevoie de studii medicale serioase pentru că omenirea e în situație de criză. Adică nu pot folosi un grup placebo, că e imoral. Mai pe înțeles, ceva de genul „hai băi, ce naiba, oamenii mor și suntem datori să încercăm orice”.

Comunitatea științifică internațională a cerut studiile.

Răspunsul vedetuțelor astea medicale a fost că există deja studii și că nu prea mai este nevoie de altele. Adică, se bazează pe niște studii făcute în Egipt (2), pe unele din Bangladesh, Brazilia, Irak și Spania (pe 24 de pacienți în Spania).

Nu aș vrea să minimalizez muncă medicilor din Bangladesh, dar totuși...

Refuzul de a acceptă un studiu randomizat de dimensiuni mari are ca rezultat refuzul comunității științifice internaționale de a acceptă ideile lor. Există o metodologie acceptată, logică, bazată pe dovezi. Nu accepți = nu ești băgat în seamă. Și fără discuții în plus.

Medicamente „minune” am mai avut

Vă aduceți aminte isteria cu hidroxicloroquina? După ce a fost inclusă în studiile mari, a fost aproape abandonată, s-a dovedit că e o apă de ploaie.

Și acel medicament a fost prezentat după același tipar, o „vedetă medicală” cu aspect mesianic. Și balonul de săpun s-a spart.

În concluzie, cam ce cred eu: trebuie așteptate dovezile medicale internaționale. Deocamdată sunt doar niște vorbe aruncate aiurea pe la TV de medici iresponsabili, avizi de publicitate și suferind de vedetism cronic.

Nu exclud și imbecilitatea completă a unor medici, asta e, faptul că ai obținut o diplomă nu înseamnă că nu ești un imbecil sinistru, pe care îl doare fix în cot dacă cineva, care ți-a urmat sfaturile imbecile, va muri.

Sunt sigur că Ivermectina are efect antiviral în vitro. Problema este dacă are efect antiviral și in vivo, adică pe un organism bolnav, în dozajele normale, fie la om, fie la animale bolnave de viroze. Probabil că ar trebui încercată prima dată la animale bolnave de viroze respiratorii. Dacă se confirmă eficacitatea, ar putea începe și testele la oameni. Deși e puțin probabil să fie eficace în dozajele normale.

Dacă nu se urmează metodologia clasică, Ivermectina are efect identic cu al ceaiului de sunătoare, sau a cremei de gălbenele.

Știți procedeul: te îmbolnăvești de gripă, sau de altceva, medicul îți recomandă un tratament, înghiți o grămadă de pastile, faci poate și injecții, bei și ceaiul ăla amărât, iar la sfârșit, când te vindeci până la urmă, îți rămâne în minte un singur lucru: „ai văzut, cu ceaiul m-am vindecat, am înghițit degeaba pastile, până nu beau ceai, nu mă vindec". Se poate înlocui cu țuică, tot ăla e tiparul” a scris medicul veterinar Antal Boncoi, pe pagina sa de Facebook.

 

Articole Recomandate

Iti place noua modalitate de votare pe dcmedical.ro?
Politica de confidențialitate | Politica Cookies | | Copyright 2021 S.C. PRESS MEDIA ELECTRONIC S.R.L. - Toate drepturile rezervate.
cloudnxt2
YesMy