Dr. Cătălin Codreanu, președinte al Societății Române de Reumatologie și medic reumatolog, ne-a vorbit despre boala pe care majoritatea femeilor o vor face după vârsta de 50 de ani. "Multe abandonează...
"O femeie din trei va dezvolta de-a lungul vieții, după vârsta de 50 de ani, o fractură osteoporotică de orice fel ar fi.
Iar în ceea ce privește bărbații, nu sunt scutiți nici ei deloc. Doar că se întâmplă ceva mai rar din cauza acelei pierderi cumva mai lente a secreției hormonale și implicit a osului. Cam unul din cinci bărbați.
Orice calcule am face, cifrele la care ajungem sunt foarte mari.
De asemenea, trebuie evaluat următorul aspect. Multe din aceste fracturi sunt nediagnosticate, iar odată cu prima fractură apărută, ea antrenează într-un fenomen de cascadă, pentru că dezechilibrează mecanic, statica coloanei, apariția celei de-a doua, celei de-a treia fracturi.
Iar pe măsură ce aceste fracturi, care la coloană sunt tasări vertebrale, adică un fel de turtiri, de prăbușiri ale corpurilor vertebrale la nivelul coloanei, asta generează o modificare majoră a felului în care ne comportăm în mobilitate și are consecințe funcționale foarte importante. Acesta este probabil un lucru care este esențial.
Partea bună, dacă este să găsim în toată această istorie o parte bună, este că de-a lungul timpului metodele de depistare au progresat, doctorii, pacienții au devenit mai obișnuiți cu această patologie și atunci este depistată ceva mai devreme. Nu așa cum ar trebui, dar oricum ceva mai bine. Există ceva mai multe aparate de densitometrie decât erau pe vremuri.
Mai des avem obișnuința de a determina nivelele serice de vitamina D. Terapiile disponibile sunt mai multe și mai diversificate.
Și sigur că mai este cale lungă până la îndeplinirea acestui principiu al medicinei personalizate, dar s-au făcut progrese majore, pentru că în funcție de tiparul, de tipologia fiecărui pacient de cât de severă este pierderea osoasă, de consecințele deja avute, de tipul fracturilor care deja s-au instalat, de terapiile care eventual au fost inițial încercate, avem posibilitatea să alegem acel medicament care este cel mai potrivit pentru fiecare caz.
Iar apariția acestor terapii care nu doar împiedică pierderea osului, adică acel fenomen care duce la osteoporoză, ci dimpotrivă, sprijină acumularea de os este esențială pentru că ea permite readucerea acelui capital osos cât mai sus, mai aproape de elementele fiziologice adecvate vârstei la care se află pacientul respectiv.
Nu te întinereșe, dar îți amintește de tinerețea osului.
Mai este un aspect important. Foarte des, cei care administrează sistemele de sănătate se tem și, pe bună dreptate se tem, de terapiile veșnice, eterne, care, odată începute, nu se mai termină niciodată. Să spunem că ai neșansa să faci o fractură osteoporotică la 52 de ani, imediat după instalarea menopauzei și ținând cont de speranța actuală de viață de peste 80 de ani, calculăm cu ușurință timp de 30 de ani trebuie să urmezi un tratament, ceea ce sigur, pe cel care plătește îl îngrijorează foarte tare.
Partea bună pentru aceste terapii noi este faptul că schemele terapeutice sunt precizate în timp și sunt limitate. De ce sunt limitate? Pentru că s-a demonstrat că folosind o terapie de 1 an, de exemplu, pot să obții un efect clinic major semnificativ, al cărui efect este persistent în tip și poate fi întreținut cu o terapie de întreținere mult mai simplă, mai ușoară, mai ieftină, mai ușor de administrat pe un termen mai lung ulterior, spre deosebire de tot ceea ce se întâmpla în trecut, când eram nevoiți să tratăm continuu cu terapiile antiresorbtive, obținând un efect uneori bun, alteori mai puțin bun, în funcție de materialul fiecărui pacient, în funcție de cât de responsiv este osul. Ori această schemă de tratament dinainte precizată este foarte importantă.
Sunt puține cazuri diagnosticate față de cât există de fapt. Dintre cele diagnosticate, nu toate sunt tratate. Și culmea, dintre cele care încep tratamentul, o bună parte cel puțin jumătate abandonează acest tratament, pentru că osteoporoza, de multe ori, este o boală care nu doare.
Atunci dacă nu doare, n-ai niciun motiv să iei tratament. Până când te plesnește o fractură, dar atunci este deja tardiv.
Ori din cauza asta, atunci când bolnavul știe că are o schemă terapeutică care are o durată fixă, există tendința de a o urma cu mai multă rigurozitate, având rezultate previzibil mai bune comparativ cu alte scheme terapeutice", a declarat medicul Cătălin Codreanu, în exclusivitate pentru DC Medical.
Boala care afectează un milion de români. Poți suferi de aceasta și să nu îți dai seama încă de la început, iar consecințele sunt grave.
