EXCLUSIV Prima femeie rector UMF din România: E foarte nedrept să judeci, din fotoliu, oamenii care în fiecare clipă își pun viața în pericol

Anca Buzoianu, prima femeie rector din România, crede că nu are așa mare importanță sexul într-o funcție de conducere. Mai crede că menirea școlii, indiferent că e pandemie sau nu, este să pregătească tinerii să facă față oricărei provocări și să fie solidari.

Aceasta, în calitate de rector UMF Cluj, spune, într-un interviu pentru DC Medical ce poate face școala pentru comunitate și care este una dintre lecțiile pe care ni le dă pandemia COVID-19.

Care ar fi menirea școlii în vreme de pandemie?

Venirea școlii în orice fel de vreme, nu doar în cea de pandemie este să pregătească tineri pentru provocările vieții, cu atât mai mult în aceste vremuri tulburi care ne înfricoșează și aduc teama asupra întregii populații. Menirea școlilor de medicină este să pregătească absolvenți – medici, farmaciști, stomatologi - să se lupte pentru viață, să se lupte pentru binele comun, să se lupte pentru pacienții lor. Este destul de dificil să spui asta și să faci asta. Acesta este rostul medicului pe lumea asta și pentru asta trebuie să-i pregătim. Să facă față provocărilor, să se obișnuiască să fie solidari și să lupte împreună pentru că nimic nu o să reușească dacă fiecare trăiește singur. Trebuie împreună să ne punem toate eforturile. E ca și cum am conduce o corabie pe timp de furtună, din păcate.
Menirea școlii e foarte clară și acum poate mai mult ca oricând se vede valoarea unei școli prin felul în care știe să-și pregătească discipolii.

DONAȚIILE UNIVERSITĂȚII

Ce a făcut școala de Medicină din Cluj pentru comunitate?

Universitatea noastră s-a aflat încă de la început în primele rânduri. Am fost primii care au întrerupt cursurile față-n față și am trecut în sistem online pentru că am considerat riscul epidemiologic ca fiind foarte crescut, iar răspândirea prin intermediul studenților, care au o mobilitate mare, semnificativă. Și am făcut un gest, aș spune destul de curajos, pentru că ne schimbă întru totul mentalitatea și modalitatea de predare. Acesta a fost primul lucru pe care l-am făcut. Ulterior l-am dezvoltat două laboratoare de testare prin care am mărit capacitatea de diagnostic la nivelul orașului în cadrul centrelor noastre de cercetare unde aveam specialiști pregătiți. Acele centre deja diagnostichează. Oamenii au răspuns foarte pozitiv și organizarea a fost făcută în timp record.
(...) Am pus la dispoziția Prefecturii și a Spitalului Județean de Urgență Cluj spațiile noastre de cazare, cele două hoteluri, pentru medici care vor avea nevoie de odihnă în timpul turelor când nu vor mai merge acasă.
Am preparat acest dezinfectant printr-o rețetă pusă la dispoziție de OMS. Este un preparat relativ simplu, dar extrem de eficient, iar cadrele noastre didactice, colectivul de la Farmacie, lucrează de atunci aproape neîntrerupt. Cantitățile sunt tot mai mari, în fiecare dimineață, seara sunt repartizate la spitale unde sunt donate. Sunt donația universității pentru colegii noștri. Avem apoi voluntarii studenți care duc alimente și provizii persoanelor în vârstă, lucrează în continuare la SMURD, la ambulanță, au proiect de donare de sânge, deci sunt foarte activi. Printre ei avem și studenți internaționali, iar dintre ei avem date că 50-60 fac voluntariat în țările lor. Universitatea a pus la punct și un centru de consiliere psihologică telefonică și online pentru medicii aflați sub presiune maximă și care pot suferi fenomenul de burnout.

Poate schimba pandemia modul în care se desfășoară actul de studiu?

Faptul că universitățile de Farmacie și Medicină și-au trecut cursurile în online în acest moment este o situație cu adevărat de urgență pentru a nu periclita finalizarea studiilor din anii terminali. Însă, în ceea ce privește învățământul medical, cu toate că este modern și peste tot în lume se practică, învățământul la distanță nu este nici potrivit, nici întru totul legal în țara noastră, reglementările în situații obișnuite prevăd obligativitatea învățământului față în față. Pe termen lung, e fundamental pentru studenții la Medicină și Farmacie contactul cu pacientul, să învețe la patul bolnavului. Situațiile excepționale cer măsurile excepționale, așa că ne-am adaptat.

ÎN MULȚI ANI, MEDICILOR LI S-A DAT FOARTE PUȚIN ȘI LI S-A CERUT TOTUL

De ce unii români i-au condamnat pe acei medici care au ales să demisioneze?

De ce-i condamnă? Pentru că există anumite așteptări și în mentalul colectiv medical trebuie să se sacrifice în orice condiții. Lucrurile sunt foarte complexe. Și faptul că judecăm cu atâta ușurință, că blamăm, că nepermitem să jignim, iar în spațiul public se asistă la o blamare generală a medicilor este revoltător pentru că nu poți să judeci o întreagă categorie socială după câțiva reprezentanți - pentru că nu și-au dat demisia decât foarte puțini - , în rest sunt în primele rânduri, sunt persoane de a căror muncă depinde soarta noastră în aceste clipe. Își ascund oboseala și teama pentru ei și pentru familii și frustrarea pe care au acumulat-o în mulți ani în care li s-a dat foarte puțin și li s-a cerut totul. Acum, medicii sunt în primele rânduri, nimeni nu muncește și nu se sacrifice așa cum o fac ei și mi se pare foarte nedrept să judeci, de acasă, din fotoliu, postând pe Facebook, niște oameni care în fiecare clipă își pun viața sau sănătatea în pericol.

Cred că această criză trebuie să ne învețe să schimbăm ceva. (...) Solidaritatea este greu pusă la încercare în această perioadă și poate că e principala învățătură pe care va trebui să o trecem, și din partea populației, și din partea medicilor.

FIECARE SE TEME PENTRU FAMILIA LUI

Sunteți prima femeie rector de UMF din țară. Cum simte o femeie într-o funcție de conducere efectul unei pandemii?

Sunt primul rector femeie. Cred că nu are așa mare importanță sexul într-o funcție de conducere. Am fost și prima femeie decan. Încet-încet, societatea se schimbă și poate că un lucru care n-ar fi fost acceptat acum 20 de ani astăzi pare banal, nu? În Europa sunt destul de multe femei în funcții de conducere, mai ales în țările nordice.

În ceea ce privește felul în care simt această pandemie ați pus punctul pe i. Așa cum tuturor ne este teamă de necunoscut și de viitor – practic, în acest moment, viitorul este o nebuloasă - , fiecare se teme pentru familia lui. Și eu am aceste temeri legate de cei dragi, dar, în același timp, caut să nu le exprim. Cred că rolul meu, de soție, și de mama, este să-i încurajez și poate să fac să pară că lucrurile sunt mai ușoare decât sunt. Pentru o mamă este mai greu un pic pentru că noi, de când se nasc copiii noștri, avem această îngrijorare permanentă care nu dispare niciodată indiferent cât de mare e copilul.