Prof. dr. Adrian Covic a vorbit despre transplantul de organe și despre problema României.
Prof. dr. Adrian Covic, de la UMF "Grigore T. Popa" din Iași, șeful Clinicii de Nefrologie de la Spitalul Clinic "Dr C.I. Parhon" din Iași și directorul Programului de Transplant Renal, a fost invitatul zilei la ACADEMIA DE SĂNĂTATE, unde a vorbit despre actualitățile în transplantul renal și despre donarea de organe.
"Aș vrea să analizăm și situația donatorilor în viață, pentru că transplantul renal se pretează foarte bine la acest timp de transplant, anume la transplantul de la donatori în viață, și în România, de fapt așa a și început transplantul, de la donatori în viață. Acest tip de transplant nu numai că nu a dispărut odată cu introducerea criteriilor de moarte cerebrală, ba din contră, el se utilizează pe scară largă și la nivel internațional și în mod particular în cazul rinichiului, pentru că fiind organ pereche, prelevarea unui rinichi nu influențează starea de sănătatea a donatorului.
Există impresia că în România nu există o cultură suficient de puternică, de solidă a donării. Evident, mai ales că e vorba strict de rude, din motive de compatibilitate imună și chiar în cadul familiilor nu știu dacă nu cumva România e puțin în urmă ca și cultură a donării", a spus Irinel Popescu, realizatorul emisiunii.
"România a pornit foarte bine, istoria transplantului în România a fost în exclusivă, inițiată de un donator viu și era în urmă cu peste 20 de ani, când lucrul acesta nu era cel mai prevalent în Europa de Est.
Paradoxul este că ei au crescut, inclusiv fac în momentul de față transplant de la un donator viu neînrudit, sunt oameni care-și donează rinichiul benevol în diferite formule, fie direct, fie în situații anonomizate și care apoi, rinichiul intră într-o anumită schemă de sharing, lucru care la noi nu este posibil din punct de vedere legal.
Paradoxul este că în ultimul timp, transplantul renal de la donator viu a scăzut dramatic în România și lucrul acesta s-a întâmplat din două mari motive la care se adaugă și îmbătrânirea populației de dializă, în România.
Primul motiv este că, din nefericire, structura familiilor din România a devenit dezorganizată. Aici, transplantul renal, și nu numai, medicina a arătat drama poporului român, mai ales în regiunile favorizate în care vorbim de localități întregi complet distruse de emigrație și cred, ca medici, ca intelecutali și ca seniori care am văzut multe lucruri, ar trebui să vorbim despre acest lucru la un moment dat.
Poate este momentul de reflecție în care ar trebui ca națiune și ca societate să reflectăm la faptul că România a pierdut prin emigrație, fără să fie forțată de un război sau de-o situație dramatică.
Într-un alt plan, cred că modul în care societatea internă la noi s-a dezvoltat, în dorința de a fii mai bine din punct de vedere material, a dus la o neînțelegere a unor valori umane și vedem mult mai puțin dorința de a dona. Am văzut părinți care, din nefericire, au refuzat să doneze pentru copiii lor, în ideea că: de mine cine se va ocupa? E un lucru pe care nu-l vedeam înainte.
Cu tristețe spun că asist la o dărâmare a valorilor morale din familia românească și din familia orașelor mici, a satelor. Cu alte cuvinte, departe de a mai dializa ceea ce se întâmplă în familia românească mică, dintr-un oraș mic și lucrul acesta se vede.
Mai facem transplant de la donator viu, dar el a devenit net în defavoarea transplantului cadaveric și cred că, combinat cu o îmbătrânire abolut rapidă a populației, pronosticul meu nefericit este că va fi sub 10% între un 5% în viitor", a spus Adrian Covic.
Vezi mai multe în video:
Mâncăm boala cu lingura. Alimentația care ne distruge sistemul digestiv.
