Tulburarea de personalitate antisocială este caracterizată de un model de comportament manipulator și lipsit de empatie, afectând puternic relațiile și interacțiunile...
Vezi și: Ce să nu mănânci înainte de culcare. Alimentele care îți perturbă odihna și cu ce să le înlocuiești
Psihopatia, un termen utilizat pentru a descrie simptomele tulburării de personalitate antisocială, nu este un diagnostic clinic formal, dar este adesea utilizat pentru a se referi la simptome precum empatia scăzută, tendințele de manipulare și lipsa remușcărilor.
Termenul „psihopatie” a apărut la sfârșitul anilor 1800 pentru a descrie persoanele cu afecțiuni mintale și provine din două cuvinte grecești care combinate înseamnă „suflet suferind”.
Deși psihopatia nu este acceptată pe scară largă, aceasta este încă utilizată în mod obișnuit pentru a se referi la tulburarea de personalitate antisocială, care este una dintre cele 10 tulburări de personalitate enumerate în Manualul de diagnostic și statistică a tulburărilor mintale, ediția a 5-a, revizuirea textului (DSM-5-TR).
Tulburarea de personalitate antisocială este un model de nepăsare sau dezinteres față de drepturile și nevoile celorlalți, adesea asociat cu impulsivitate și lipsă de remușcări. Acesta afectează diverse aspecte ale vieții, inclusiv gândurile, sentimentele, interacțiunile și controlul impulsurilor.
Doar persoanele cu vârsta peste 18 ani pot primi un diagnostic de ASPD, deși simptomele pot apărea mai devreme.
La copii și adolescenți, diagnosticul de tulburare de personalitate antisocială este de obicei amânat până la vârsta de 18 ani, iar persoanele mai tinere care prezintă simptome similare sunt adesea evaluate pentru tulburarea de comportament sau tulburarea de opoziție provocatoare.
Tulburarea de comportament tinde să se manifeste cu simptome mai severe decât tulburarea de opoziție provocatoare.
Pentru a primi un diagnostic de tulburare de personalitate antisocială, trebuie să existe suficiente dovezi de comportament problematic sau un diagnostic anterior de CD până la vârsta de 15 ani.
Citește și: Cum te ajută mierea să slăbești. Ce presupune dieta de hibernare și cum sprijină pierderea în greutate
Simptomele tulburării de personalitate antisocială sunt adesea denumite psihopatie sau sociopatie, însă acestea nu prezintă nicio diferență clinică. Psihopatia se referă la trăsături de personalitate precum impulsivitatea scăzută și lipsa remușcărilor, în timp ce sociopatia descrie comportamente care implică direct alte persoane, precum violența, criminalitatea și tacticile de manipulare.
Diferențele principale dintre sociopatie și psihopatie constau în empatie, comportament și funcționare socială:
Empatia și atașamentul emoțional
- Psihopații au o empatie redusă sau inexistentă și sunt adesea incapabili să formeze atașamente emoționale autentice, deși pot mima reacțiile emoționale și relațiile pentru a obține un câștig personal.
- Sociopații pot avea o capacitate limitată de empatie și pot forma atașamente emoționale slabe, dar se luptă să le mențină din cauza comportamentului impulsiv și neregulat.
Trăsături comportamentale
- Psihopații sunt de obicei calmi, calculați și manipulativi, manifestând un comportament „cu inimă rece” și menținând adesea o fațadă de normalitate pentru a ascunde activitatea infracțională sau lipsită de etică.
- Sociopații tind să fie mai impulsivi, predispuși la mânie și furie și sunt mai predispuși să manifeste un comportament neregulat și imprevizibil. Ei sunt mai puțin capabili să își controleze emoțiile și acțiunile, reacționând adesea violent atunci când sunt provocați.
Funcționarea socială
- Psihopații pot duce ceea ce pare a fi o viață normală, având adesea locuri de muncă și relații stabile pentru a crea o acoperire social acceptabilă pentru acțiunile dăunătoare.
- Sociopații se luptă să mențină locuri de muncă stabile sau relații de familie din cauza comportamentului lor imprevizibil și volatil și ignoră în mod deschis normele sociale și sentimentele celorlalți.
Conștientizarea de sine și raționalizarea
- Psihopații tind să fie lipsiți de remușcări, nereușind să recunoască suferința altora, dar pot pretinde că le pasă atunci când le este util.
- Sociopații sunt adesea conștienți de comportamentul lor, dar îl raționalizează pentru a evita vinovăția, deși pot experimenta frustrare sau tristețe din cauza incapacității lor de a se conecta pe deplin cu ceilalți.
Atât sociopații, cât și psihopații se pot angaja în manipulare și șarm pentru a-și atinge scopurile, dar în timp ce psihopații sunt mai calculați, sociopații sunt mai motivați emoțional și mai reactivi.
Foto: Freepik @__natalisha__
DSM-5-TR diagnostichează tulburarea de personalitate antisocială pe baza mai multor criterii, inclusiv comportamentul care intră în conflict cu normele sociale, nerespectarea drepturilor celorlalți, dificultatea de a simți remușcări sau empatie, tendința de a minți, de a înșela, nepăsarea față de siguranța proprie și a celorlalți, evitarea responsabilității, comportamentul agresiv și dificultatea de planificare.
Lipsa de conștientizare este frecventă, ceea ce face ca puțini să caute tratament. Tulburarea de personalitate antisocială este diagnosticată mai frecvent la bărbați și se poate îmbunătăți ușor odată cu vârsta pentru unele persoane. Afecțiunea este diagnosticată mai frecvent la bărbați.
Cauza tulburărilor de personalitate este necunoscută, dar experții cred că acestea sunt influențate de factori de mediu, de experiență și genetici. Aproximativ 20% dintre persoanele cu sindromul Asperger au o rudă apropiată cu această afecțiune, iar 51% dintre trăsăturile tulburării de personalitate antisocială pot fi ereditare.
Factorii de mediu și de experiență pot include neglijarea în copilărie, traumele și creșterea alături de persoane cu tulburare de personalitate antisocială sau cu alte probleme de sănătate mintală.
Tulburarea de personalitate antisocială este o tulburare de personalitate caracterizată prin simptome de lungă durată, inclusiv impulsivitate, agresivitate și afecțiuni concomitente precum anxietatea și depresia.
Abordările tradiționale de gestionare a sănătății mintale, cum ar fi psihoterapia și medicația, pot ajuta la gestionarea acestor simptome. Antidepresivele, antipsihoticele și anticonvulsivantele sunt unele dintre medicamentele disponibile pentru tulburarea de personalitate antisocială.
Psihoterapia poate ajuta la înțelegerea modului în care simptomele afectează viața și relațiile. Intervențiile timpurii la adolescenții cu tulburare de comportament pot reduce șansa de a dezvolta tulburarea de personalitate antisocială.
Această tulburare este o afecțiune care durează toată viața, dar terapia și medicația pot ameliora simptome precum anxietatea și controlul scăzut al impulsurilor. Termenul „psihopat” este adesea folosit în mod informal pentru a descrie o persoană cu tulburare de personalitate antisocială.
De ce cred oamenii în teorii ale conspirației? Ce se întâmplă, de fapt, în mintea acestor persoane.
