Lidia Fecioru a dezvăluit un nou remediu naturist, ușor de făcut, din ingrediente accesibile, dar și mai ușor de aplicat, fiind necesare între 3 și 12 ședințe terapeutice.
”Se fierb 5-6 cartofiori, cât oul de rață, în coajă, iar după ce s-au fiert îi pasăm și îi amestecăm cu gaz lampant, ca să iasă un piure, nici foarte tare, nici foarte moale.
Punem pe un tifon și legăm la călcâie și stăm așa 20-25 de minute, după care dăm jos bandajul, ștergem picioarele și stăm în pat.
Se spune că ar trebui 3-4 astfel de procedee pentru a începe să se dizolve acel cioc din călcâi. Dacă nu se pot face și mai multe, până la 12 ședințe”, a declarat bioenergoterapeutul Lidia Fecioru, la Antena 3 CNN.
Vezi și: Dana Săvuică, despre operația prin care a trecut: Am făcut-o pentru sănătatea mea. Nu trebuie să fiu ipocrită, m-am gândit și la partea estetică
Ciocurile la călcâie, cauze și factori de risc
Un cioc la călcâi este un depozit de calciu care provoacă o proeminență osoasă pe partea inferioară a osului călcâiului.
Pe o radiografie, un astfel de cioc la călcâi se poate extinde în față cu până la jumătate de centimetru.
Fără dovezi vizibile la raze X, afecțiunea este uneori cunoscută sub numele de ”sindromul de cioc la călcâi”, arată WebMD.
Deși ciocurile la călcâi sunt adesea nedureroase, acestea pot provoca senzație neplăcută și uneori dureroasă. Mai mult decât atât, adesea sunt asociate cu fasciita plantară, o inflamație dureroasă a benzii fibroase de țesut conjunctiv care se întinde de-a lungul tălpii și care leagă osul călcâiului de vârful piciorului.
Ciocurile la călcâi sunt adesea cauzate de tensiuni asupra mușchilor și ligamentelor piciorului, de întinderea fasciei plantare și de ruperea repetată a membranei care acoperă osul călcâiului.
Ciocurile la călcâi sunt foarte frecvente în rândul sportivilor ale căror activități includ multe alergări și sărituri.
Factorii de risc pentru ciocurile la călcâi includ:
- anomalii ale mersului, care pun o presiune excesivă asupra osului călcâiului, ligamentelor și nervilor din apropierea călcâiului
- alergare sau jogging, în special pe suprafețe dure
- pantofi prost ajustați sau prost purtați, în special cei care nu au un suport adecvat pentru arcadă
- excesul de greutate și obezitatea.
Alți factori de risc asociați cu fasciita plantară includ:
- creșterea vârstei, care diminuează flexibilitatea fasciei plantare și subțiază perna de grăsime protectoare a călcâiului
- diabetul
- timp îndelungat petrecut stând în picioare
- activitate fizică intensă, într-un timp scurt
- faptul de a avea fie picioare plate, fie arcade înalte, mai arată sursa menționată.
Ciocuri la călcâie, simptome și diagnostic
Deseori ciocurile la călcâie nu prezintă simptome, însă acestea au fost asociate cu durere, intermitentă sau cronică, la nivelul călcâielor în timpul anumitor activități, precum mersul sau alergatul. Aceste dureri sunt ca urmate a inflamației în punctul de formare a ciocurilor la călcâie. În general, cauza durerii nu este ciocul în sine, ci leziunea țesuturilor moi din jurul acestuia.
Diagnosticarea se face în urma unor investigații imagistice, precum radiografia.
Ciocuri la călcâie, prevenție
Ciocurile la călcâie pot fi prevenite prin purtarea unei încălțăminte adecvate, care să preia din șocurile călcatului pe suprafețe dure.
De altfel, este recomandat ca pentru fiecare tip de activitate fizică să avem încălțămintea potrivită, fie că e vorba de alergare pe suprafețe dure, de beton sau asfalt, fie că ne referim la alergarea pe zgură sau pe pământ.
De asemenea, sunt indicate exercițiile de încălzire dinaintea începerii activității fizice propriu-zise.
Un alt lucru important în privința prevenirii apariției ciocurilor la călcâie este, în cazul persoanelor supraponderale, să scape de kilogramele în plus, astfel luând mare parte din presiunea suplimentară la care sunt supuse călcâiele.
Ciocuri la călcâie, tratament
Tratamentul constă, în principal, în odihna prelungită și schimbarea stilului de viață.
În cazul în care vă confruntați cu durere, este posibil ca medicul să vă recomande administrarea de antidolorifice, precum și administrarea de injecții cu corticosteroizi, care au rol antiinflamator.
De asemenea, sunt recomandate exercițiile de kinetoterapie și cele de stretching, întinderi controlate ale musculaturii și articulațiilor, precum și folosirea de încălțăminte ortopedică.
Din remediile naturiste care pot contribui la ameliorarea durerii și a inflamației sunt indicate:
- uleiul de eucalipt
- uleiul de lavandă
- uleiul de portocale
- uleiul de rozmarin
- uleiul de susan
- uleiul de cimbru, arată Healthline.
Una dintre opțiunile de tratament, mai ales în cazul în care niciunul dintre remediile menționate nu au dat rezultate pe o perioadă de 9-12 luni, este intervenția chirurgicală. Iar aceasta este indicată atât pentru ameliorarea durerii, cât și pentru restabilirea mobilității piciorului.
Vezi și: Cancerul de pancreas: cauze, factori de risc, diagnostic și tratament. Iftode: O procedură complet neinvazivă, ușor de intercalat cu secvențele de chimioterapie. Este foarte bine tolerat
