Somnul puțin și de proastă calitate, factor de risc MAJOR pentru boala Alzheimer

Cercetările au arătat în mod constant că acei factori de risc care fac o persoană mai susceptibilă la boli de inimă fac, de asemenea, mai probabilă apariția demenței. Creierul depinde de o inimă sănătoasă și de un sistem de vase de sânge puternic capabil să pompeze și să furnizeze sânge bogat în oxigen și nutrienți. Orice compromite aceste funcții poate avea efecte dăunătoare asupra creierului, inclusiv diabetul, hipertensiunea arterială, colesterolul crescut, obezitatea și fumatul. Mai multe studii au descoperit că riscul de demență din cauza acestor condiții începe să crească la vârsta a II-a și, posibil, chiar și mai devreme în viață. Un studiu a constatat, spre exemplu, că riscul crește atunci când sunt prezenți aceștia factori chiar și în adolescență.

Lipsa de somn crește, în mai multe moduri, riscul de Alzheimer

Un somn de bună calitate este bun pentru sănătatea generală, inclusiv pentru creier. Adulților le este recomandat să doarmă între 7 și 8 ore pe noapte. În schimb, studiile au arătat că persoanele care dorm în mod regulat mai puțin decât cele șapte până la opt ore recomandate pe noapte au un scor mai mic la testele de funcție mentală și un risc mai mare de demență. Acest lucru se poate datora faptului că învățarea și amintirile sunt consolidate în timpul somnului. 
Cercetătorii au descoperit că creierul curățând resturile și toxinele, inclusiv beta-amiloid și tau, în timpul somnului. Un studiu pe oameni normali din punct de vedere cognitiv în jurul vârstei de 63 de ani a examinat relația dintre calitatea somnului și prezența beta-amiloidului și a tau-ului în creier (măsurată cu o probă de lichid cefalorahidian). Participanții care au raportat mai multe probleme de somn și somnolență în timpul zilei au avut o probabilitate mai mare de a avea beta-amiloid și tau în creier, ceea ce indică că sunt expuși riscului de boala Alzheimer. Un alt studiu a constatat că nu contează doar timpul total de somn, ci mai degrabă timpul petrecut în somn profund. Cei care au petrecut cel mai puțin timp în somn profund au avut acumulări mai mari de beta-amiloid și tau în creier. Asocierea a fost cea mai puternică cu tau, arată experții de la University Health News.

Apoi, persoanele cu tulburări de respirație în somn, inclusiv apnee obstructivă în somn, au, de asemenea, un risc mai mare de a dezvolta deficit cognitiv minor sau demență. Apneea obstructivă în somn înseamnă că vă opriți parțial sau complet respirația pentru perioade scurte de timp în timpul somnului. Iar un studiu a constatat că Deficitul cognitiv minor și boala Alzheimer au apărut la vârste mai mici la persoanele cu apnee în somn. Printre persoanele care au dezvoltat Deficit cognitiv minor, cei cu apnee în somn au fost diagnosticați cu aproximativ 10 ani mai devreme decât cei cu modele normale de somn. Printre cei care au dezvoltat boala Alzheimer, aceasta a apărut cu cinci ani mai devreme la persoanele cu respirație întreruptă în timpul somnului. Dar, vestea bună e că tratarea apneei de somn a întârziat declinul funcției mentale.

De asemenea, trebuie remarcat faptul că problemele de somn sunt un simptom al bolii Alzheimer și tind să apară în stadiile incipiente. Prin urmare, este posibil ca tulburările de somn care înceapă târziu în viață să fie mai degrabă un simptom decât o cauză a bolii Alzheimer.

De ce să dormim 7-8 ore pe noapte

Ca o concluzie, se știe și s-a demonstrat deja că un somn suficient și de bună calitate este important pentru sănătate în general, inclusiv pentru sănătatea cognitivă în particular, la toate vârstele. În lumea aglomerată de astăzi, lipsa de somn este prea frecventă. Experții în somn recomandă ca adulții să doarmă șapte până la opt ore pe noapte. Dar timpul petrecut dormind este în scădere. În medie, dormim cu una până la două ore mai puțin pe noapte decât o făceau oamenii acum 50 până la 100 de ani. Se estimează că 50 până la 70 de milioane de americani, spre exemplu, au un anumit tip de tulburare de somn, cum ar fi apneea în somn, insomnia cronică, sindromul picioarelor neliniștite și tulburarea de mișcare periodică a membrelor.

Chiar dacă există medicamente care te ajută să dormi, cel mai bine este să găsești modalități naturale de a dormi suficient. Un studiu a constatat că utilizarea frecventă a medicamentelor pentru somn a fost legată de un risc crescut de demență. Specialiștii în somn recomandă obiceiuri bune de somn (uneori denumite igiena somnului) pentru a ajuta la adormire și pentru a rămâne adormit cele șapte ore recomandate de somn pe noapte.