WHO, salubrizare. „Lucrez de 21 de ani în salubrizare. Nu vreau să-mi schimb slujba. Mi-am închiriat casa și pot plăti pentru asta datorită acestei slujbe. Am putut să-mi trimit copiii la școală datorită acestei slujbe. Părinții mei depind și de mine", mărturisește Julius Chisengo, în vârstă de 49 de ani, din Dar es Salaam, Tanzania.
Mărturisirea sa a fost postată pe contul de Facebook al Organizației Mondiale a Sănătății.
Julius mărturisește că "multe persoane care fac această muncă se simt stigmatizați" și se întreabă retoric "dar cine să facă treaba asta dacă toată lumea se simte stigmatizată".
"Am decis din toată inima să fac asta. Nu puteți face această muncă fără să știți meseria: modul în care trebuie făcută această slujbă, cum să vă protejați purtând salopeta, mănuși, mască și cum învățați despre siguranță. Acestea sunt lucrurile de care aveți nevoie ca să vă protejați în timp ce lucrați. Unele dintre toalete au o bucată de lemn, așa că, dacă nu aveți grijă, este o meserie periculoasă", explică acesta.
Bărbatul povestește că-i face plăcere să educe oamenii legat de meseria pe care o practică:
"Înainte, oamenii obișnuiau să-și golească toaletele în sezonul ploios. Copiii se jucau și înotau în acea apă, fără să știe de unde provine și ulterior s-au îmbolnăvit de holeră. Apoi am început să educăm oameni pe care i-am învățat să nu-și golească latrina pe vechiul mod, deoarece avem echipamente pe care le putem folosi. Acum, dacă te duci la spital și verifici statisticile, vei vedea că holera nu mai este aici. Sunt foarte fericit când oamenii înțeleg că orașul va fi curat și bolile vor scădea. În primul rând educația. Am sfaturi pentru lucrătorii de salubritate: lucrăm într-un mediu dificil. Ca să atingi excrementele oamenilor ai nevoie de mult curaj. Ar trebui să îmbunătățim echipamentul pe care îl utilizăm. Trebuie să avem echipamente care să asigure protecția maximă".
