Ai auzit vreodată pe cineva vorbind, râzând sau chiar certându-se în somn? Fenomenul este mult mai răspândit decât pare și, în cele mai multe cazuri, nu înseamnă că persoana are o problemă.
Peste două treimi dintre oameni vorbesc în somn la un moment dat, iar fenomenul este de obicei inofensiv.
În cele mai multe cazuri, nu sunt propoziții clare, ci mormăieli, șoapte sau râsete. Când apar cuvinte, „nu” este raportat ca fiind unul dintre cele mai frecvente.
Vorbitul în somn apare atunci când anumite zone ale creierului rămân active, în timp ce mecanismele care împiedică în mod normal vorbirea sunt încă în stare de somn.
Oboseala extremă poate favoriza parasomniile, inclusiv vorbitul în somn, astfel că fenomenul poate fi un indiciu că organismul are nevoie de mai multă odihnă.
Răspunsul este mai interesant decât pare. Somnul nu înseamnă că întregul creier se „închide”. Dimpotrivă, pe parcursul nopții, creierul trece prin mai multe stadii, iar activitatea diferitelor regiuni se schimbă permanent.
„Vorbitul în somn” face parte din categoria parasomniilor, comportamente sau experiențe neobișnuite care apar în timpul somnului. În aceeași categorie intră, printre altele, somnambulismul, coșmarurile și terorile nocturne.
În cele mai multe situații, aceste fenomene sunt perfect normale. Devin considerate tulburări atunci când apar suficient de des sau de intens încât să afecteze somnul, sănătatea ori viața de zi cu zi.
Pentru a înțelege de ce cineva poate vorbi în timp ce doarme, trebuie mai întâi să înțelegem că somnul nu este o singură stare.
În timpul unei nopți obișnuite, trecem prin mai multe stadii de somn, care se repetă în cicluri de aproximativ 90 de minute. Specialiștii numesc această succesiune „arhitectura somnului”.
Aproximativ 75%-80% din noapte este ocupată de somnul non-REM, care include și etapele mai profunde. În această perioadă, organismul încetinește și intră într-o stare importantă pentru odihnă și refacere.
Restul, aproximativ un sfert, este reprezentat de somnul REM, etapa caracterizată prin mișcări rapide ale ochilor. În această fază apar cele mai multe dintre visele vii.
Proporția acestor stadii nu rămâne identică pe tot parcursul nopții. Somnul profund este mai prezent la începutul nopții, în timp ce perioadele REM devin mai lungi pe măsură ce se apropie dimineața.
Creierul nu își oprește simultan toate funcțiile atunci când adormim.
O explicație pentru vorbitul în somn este că zonele cerebrale implicate în limbaj și vorbire pot rămâne active în timp ce alte mecanisme care, în mod normal, ne împiedică să vorbim în timpul somnului sunt încă „adormite”.
Cu alte cuvinte, creierul poate ajunge într-o stare în care o parte dintre circuitele implicate în producerea vorbirii funcționează, deși persoana nu este conștientă și nu controlează voluntar ceea ce spune.
De aceea, cineva poate murmura, șopti, râde sau scoate sunete fără să își dea seama.
Și, surprinzător, vorbitul în somn nu înseamnă de obicei o conversație perfect coerentă.
În cele mai multe situații, persoana nu rostește fraze clare. Sunt mai frecvente mormăielile, șoaptele și râsetele.
Atunci când apar cuvinte recognoscibile, studiile au observat câteva tipare interesante. Cuvântul „nu” este raportat ca reprezentând aproximativ 5% dintre cuvintele rostite în timpul somnului.
Uneori apar întrebări sau chiar injurii. Iar vorbele pot suna ca și cum persoana s-ar certa cu cineva.
Mai ciudat este că unele persoane par să poarte o conversație adevărată: spun ceva, fac o pauză și apoi continuă, de parcă ar aștepta răspunsul interlocutorului.
În realitate, cercetătorii presupun că persoana poate exprima cu voce tare doar o parte din ceea ce se întâmplă în vis.
Există și un indiciu interesant privind legătura dintre vorbitul în somn și vise.
În studiile realizate în laboratoare de somn, atunci când vorbitul apare în timpul somnului REM, ceea ce spune persoana poate corespunde visului pe care îl are în acel moment în aproximativ 80% dintre cazuri.
Asta nu înseamnă însă că fiecare frază auzită în somn poate fi interpretată ca o „fereastră” directă către visul cuiva.
De multe ori, ceea ce ajunge să fie rostit este doar o mică parte dintr-o experiență mentală mult mai complexă.
Unul dintre cele mai bizare aspecte ale fenomenului este că persoana care vorbește în somn poate părea că răspunde atunci când este abordată.
Cercetătorii au observat că, în aproximativ jumătate dintre situații, o persoană care vorbește în somn poate răspunde la o întrebare sau la o afirmație adresată în acel moment.
Dar asta nu înseamnă că ai găsit o metodă prin care să afli toate secretele cuiva.
Nu există dovezi științifice că poți determina o persoană adormită să dezvăluie secrete pe care nu ar vrea să le spună când este trează.
Așadar, dacă partenerul, fratele sau prietenul tău spune ceva compromițător în somn, nu înseamnă automat că tocmai ai descoperit „adevărul ascuns”.
Cercetările despre fenomen sunt încă relativ puține, însă datele disponibile sugerează că vorbitul în somn poate apărea în diferite stadii ale somnului, nu doar în timpul REM.
Există însă diferențe între somnul persoanelor care vorbesc în somn și cel al persoanelor care nu prezintă acest comportament.
Un studiu a observat că persoanele care vorbesc în somn dormeau, în medie, cu mai mult de o oră și jumătate mai puțin pe noapte și aveau aproximativ jumătate din durata somnului REM comparativ cu persoanele care nu vorbeau în somn.
Aceste rezultate nu demonstrează că vorbitul în somn este cauza somnului mai scurt, ci arată o asociere care merită înțeleasă mai bine.
Dacă ai împărțit vreodată camera cu un copil, probabil că ai auzit tot felul de conversații nocturne.
Vorbitul în somn este mult mai frecvent în copilărie, iar cercetătorii nu cunosc încă pe deplin motivul.
O posibilă explicație are legătură cu arhitectura somnului. Copiii au o proporție mai mare de somn non-REM cu unde lente, iar această proporție scade pe măsură ce înaintăm în vârstă.
Este posibil ca schimbările prin care trece arhitectura somnului odată cu maturizarea să contribuie la reducerea fenomenului.
De altfel, multe parasomnii din copilărie tind să devină mai rare pe măsură ce copilul crește.
Deși pare că organismul intră în repaus total, somnul este o perioadă extrem de activă din punct de vedere biologic.
În timpul somnului, anumite amintiri sunt consolidate și sunt integrate mai bine în memoria pe termen lung. La copii, somnul este de asemenea o perioadă importantă pentru procesele asociate creșterii, iar sistemul imunitar este foarte activ.
Somnul este, practic, una dintre perioadele în care creierul și corpul își fac „mentenanța” de peste zi.
Tocmai de aceea, cantitatea de somn contează. Specialiștii recomandă 8-10 ore pe noapte pentru adolescenți. Copiii cu vârste între 3 și 5 ani au nevoie, în general, de 10-13 ore, iar cei între 6 și 12 ani de aproximativ 9-12 ore.
Există un detaliu simplu, dar important: parasomniile, inclusiv vorbitul în somn, pot deveni mai frecvente atunci când o persoană este extrem de obosită.
Asta înseamnă că, după o perioadă în care ai dormit prea puțin, este posibil să apară mai des comportamente nocturne neobișnuite.
În majoritatea cazurilor, nu este un motiv de panică. Dacă se întâmplă ocazional, vorbitul în somn este considerat un fenomen normal.
Însă dacă apare foarte frecvent, perturbă serios somnul sau se asociază cu alte comportamente neobișnuite, precum somnambulismul sau terorile nocturne, merită discutat cu un specialist în tulburări de somn.
Unele dintre aceste probleme pot fi evaluate și tratate.
Așa că data viitoare când cineva din casă începe să vorbească în somn, nu înseamnă neapărat că are ceva în neregulă. S-ar putea ca explicația să fie mult mai simplă: creierul său nu a „închis” toate circuitele în același timp.
Iar dacă tu ești cel care vorbește noaptea, poate că cel mai bun lucru pe care îl poți face este surprinzător de banal: să încerci să dormi suficient.
Un studiu arată că unele obiceiuri zilnice pot îmbunătăţi semnificativ sănătatea mintală. Cum e posibil și ce trebuie să faci.
