12 factori care cresc riscul de demență. Cum întârzii boala

Autorii studiului - un grup de experţi - au formulat o serie de recomandări către factorii de decizie, printre care se numără limitarea consumului de alcool, renunţarea la fumat, reducerea obezităţii şi a diabetului şi reducerea expunerii la poluarea atmosferică.

"Raportul nostru arată că factorii de decizie şi indivizii au puterea de a preveni sau de a întârzia o parte importantă din aceste cazuri de demenţă", a declarat autorul principal al cercetării, Gill Livingston, profesoară la University College din Londra, citată într-un comunicat publicat în revista medicală The Lancet, în care a apărut şi studiul menţionat. 

"Aceste acţiuni sunt susceptibile să aibă cel mai mare impact asupra acelor persoane care sunt vizate într-o manieră disproporţionată de factorii de risc ai demenţei, precum locuitorii din ţările cu venituri mici şi medii şi populaţiile vulnerabile, inclusiv minorităţile etnice", a adăugat aceeaşi expertă britanică.

Potrivit Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (OMS), 50 de milioane de persoane sunt afectate de demenţă în lume, iar 60%-70% dintre cazuri sunt cauzate de maladia Alzheimer. Acest număr tinde să crească, întrucât oamenii trăiesc tot mai mult, notează Agerpres. 

OMS estimează că numărul total al persoanelor afectate de demenţă ar urma să ajungă la 82 de milioane în 2030 şi la 152 de milioane până în 2050, în mare parte din cauza creşterii numărului de cazuri în ţările cu venituri mici şi intermediare.

Cauzată de "un ansamblu de boli şi de traumatisme" care afectează creierul, demenţa "afectează memoria, capacitatea de a face raţionamente, orientarea, înţelegerea, capacitatea de calcul, capacitatea de învăţare, limbajul şi judecata", precizează OMS pe site-ul său oficial.

Într-un raport precedent, publicat în 2017 de The Lancet, aceiaşi cercetători identificaseră nouă factori de risc.

Ei au actualizat acea listă şi au adăugat încă trei factori de risc: consumul excesiv de alcool, traumatismele din zona capului şi expunerea la poluarea aerului la vârstă adultă.

După părerea autorilor, aceşti factori sunt asociaţi cu 1%, 3% respectiv 2% din cazurile de demenţă. Ceilalţi factori de risc sunt condiţiile de educaţie (7%), pierderea auzului (8%), hipertensiunea (2%), obezitatea (1%), fumatul (5%), depresia (4%), izolarea socială (4%), inactivitatea fizică (2%) şi diabetul (1%).

Cu toate acestea, alţi oameni de ştiinţă, care nu au participat la realizarea studiului, afirmă că deşi toţi aceşti factori de risc sunt asociaţi cu demenţa, nu trebuie să se deducă din acest fapt că ei ar fi cauza bolii.

"Asta lasă să apară un număr mare de întrebări de tipul 'cine a existat primul, oul sau găina?', a declarat Tara Spires-Jones, specialistă în ştiinţe ale creierului şi în demenţă la Universitatea Edinburgh.

"De exemplu, depresia apărută la persoane de peste 65 de ani este asociată cu riscul de demenţă, însă acest tip de date nu ne permite să spunem dacă prima (depresia, n.r.) contribuie la apariţia celei de-a doua (demenţa, n.r.), întrucât s-a dovedit de asemenea că schimbările din creier într-un stadiu precoce al demenţei sunt cauzele depresiei", a detaliat ea.

"Acest raport estimează că 40% din cazurile de demenţă ar putea fi evitate prin modificări ale modului de viaţă, ceea ce vrea să spună că 60% din cazuri sunt cauzate, prin prisma cunoştinţelor noastre actuale, de lucruri pe care nu le putem controla, precum factorii genetici", a continuat aceeaşi specialistă.

"Sper că acest raport nu îi va face pe oameni să creadă că suferă de demenţă din vina lor", a insistat ea.