Steatoză hepatică. Boală foarte tăcută, dar care te poate ucide

Boala ficatului gras este "sinonimă" cu obezitate, colesterol ridicat și hipertensiune arterială. Gravitatea bolii este, însă, subestimată, din cauză că ficatul este un „organ tăcut", nu produce simptome dureroase sau vizibile decât după ce avansează considerabil și uneori nici atunci. Este motivul principal pentru care majoritatea cazurilor de steatoză sunt diagnosticate abia în momentul în care mai mult de 10% din greutatea ficatului este formată din țesut adipos (grăsime).

Cine este predispus la această afecțiune?

De regulă, persoanele care suferă de diabet zaharat sau colesterol crescut au mai multe șanse să dezvolte această afecțiune a ficatului gras. De asemenea, și femeile de vârstă mijlocie prezintă un oarecare risc, persoanele supraponderale, cele cu obiceiuri alimentare nesănătoase, persoanele care consumă frecvent alcool.

Cum se depistează această afecțiune

Deoarece afecțiunea este una foarte tăcută, este necesară realizarea a trei analize:
- de sânge pentru a observa valoarea transaminazelor
- sonograma hepatică pentru a observa dimensiunea ficatului
- biopsia pentru a testa amploarea afecțiunii

Simptomele ficatului gras

Printre simptomele ficatului gras se regăsesc durerile abdominale, în special senzația de înjunghiere în partea dreaptă a abdomenului, după masă, balonarea constantă, indigestii repetate, stare de oboseală și somnolență, constipare sau chiar urină de culoare închisă. Nici schimbările pielii nu sunt de trecut prea ușor cu vederea, un alt semn al steatozei hepatice fiind icterul.

De la ficat gras la atac de cord

Specialiștii afirmă că zahărul este cel mai periculos aliment pentru sănătatea ficatului tău, deoarece modifică producția de grăsime la nivelul ficatului, favorizând apariția lipogenezei, proces activat la prezența zahărului în cantitate mare în organism.

Făinoasele, zahărul consumate frecvent în absența mișcării favorizează mărirea trigliceridelor, adică un număr crescut de grăsimi în sânge, aspect ce favorizează, la rândul său, depunerea țesutului adipos pe interiorul vaselor sangvine, astfel crescând considerabil riscul de infarct.