O ciupercă despre care publicul auzea rar a ajuns să fie una dintre cele mai urmărite amenințări pentru sănătatea publică. Candida auris se răspândește repede, poate provoca infecții severe și, mai ales, poate fi rezistentă la medicamente antifungice.
Candida auris se poate răspândi ușor în spitale și alte unități medicale, inclusiv prin suprafețe și echipamente contaminate.
Unele tulpini sunt rezistente la mai multe medicamente antifungice, ceea ce poate limita opțiunile terapeutice.
Rezistența nu apare doar după tratamente medicale: fungicidele agricole pot exercita presiune asupra fungilor și pot favoriza apariția unor tulpini rezistente.
Cercetătorii urmăresc și alte amenințări, printre care Aspergillus fumigatus și dermatofitul Trichophyton indotineae, care au demonstrat rezistență la terapiile obișnuite.
Rezistența la antibiotice este deja una dintre marile probleme ale medicinei moderne. Acum, oamenii de știință atrag atenția că un fenomen asemănător se dezvoltă în lumea fungilor: microorganismele pot dobândi capacitatea de a supraviețui medicamentelor care înainte le puteau distruge.
Unul dintre cercetătorii care urmăresc îndeaproape această evoluție este Nathan P. Wiederhold, PharmD, director al Laboratorului de Analize Fungice și profesor în cadrul Departamentului de Patologie și Medicină de Laborator al Facultății de Medicină „Joe R. și Teresa Lozano Long” de la UT Health San Antonio.
Wiederhold este unul dintre autorii comentariului „Closing the gap on antifungal resistance”, publicat în Nature Medicine în aprilie 2026, în numărul din mai al revistei. Autorii avertizează că rezistența la antifungice trebuie tratată ca o prioritate globală de sănătate publică.
„Infecțiile fungice sunt adesea trecute cu vederea, deoarece nu sunt la fel de frecvente ca infecțiile bacteriene”, a explicat Wiederhold. Problema este că acestea pot fi mai greu de diagnosticat și tratat, în timp ce răspândirea și rezistența sunt în creștere, conform Medical Xpress.
Iar Candida auris este poate cel mai spectaculos exemplu.
Candida auris este o drojdie emergentă identificată pentru prima dată în Statele Unite în 2016. De atunci, s-a răspândit în numeroase state și a devenit o preocupare majoră pentru controlul infecțiilor.
Potrivit datelor CDC, C. auris este urmărită separat prin cazuri clinice și prin screeningul persoanelor care pot fi colonizate, adică pot purta ciuperca fără să prezinte neapărat simptome.
Tocmai această colonizare reprezintă una dintre probleme. O persoană poate purta microorganismul pe piele și îl poate transfera pe obiecte sau suprafețe din mediul medical.
Bare de pat, clanțe, echipamente medicale sau manșete pentru măsurarea tensiunii arteriale pot deveni astfel verigi într-un lanț de transmitere.
Ciuperca este deosebit de problematică în spitale și centre de îngrijire, unde se află persoane vulnerabile, adesea cu boli grave, dispozitive medicale sau sisteme imunitare compromise.
În anumite situații, Candida auris poate trece dincolo de simpla colonizare și poate provoca infecții invazive. Atunci când ajunge în sânge, consecințele pot fi dramatice: infecția poate evolua spre septicemie, șoc și insuficiență de organ.
Important este însă un detaliu: nu orice persoană care intră în contact cu această ciupercă va dezvolta o infecție severă. Riscul este concentrat în special în rândul pacienților vulnerabili și al celor aflați în unități medicale.
De ce îi preocupă atât de mult pe specialiști Candida auris?
Răspunsul este rezistența la antifungice.
„Ceea ce face ca Candida auris să fie deosebit de îngrijorătoare este profilul său de rezistență”, a spus Wiederhold.
Multe tulpini sunt rezistente la azoli, o clasă importantă de medicamente antifungice. Unele prezintă rezistență și la amfotericina B, medicament utilizat de mult timp și considerat în anumite situații o opțiune de rezervă.
Datele recente arată însă că situația este mai nuanțată: rezistența la echinocandine, o altă clasă importantă, rămâne mult mai rară decât rezistența la fluconazol, dar există și tulpini cu rezistență la mai multe clase de antifungice. Tocmai de aceea, testarea sensibilității și supravegherea rezistenței sunt esențiale.
Așadar, scenariul care îi sperie pe medici nu este pur și simplu existența unei ciuperci rezistente, ci apariția unor microorganisme pentru care numărul opțiunilor terapeutice se poate reduce dramatic.
Poate cea mai interesantă parte a problemei este că rezistența antifungică nu este neapărat produsă doar de tratamentele administrate pacienților.
Multe ciuperci sunt agenți patogeni ai plantelor, iar agricultura utilizează pe scară largă fungicide pentru protejarea culturilor.
Unele dintre aceste substanțe sunt similare, din punct de vedere chimic sau al mecanismului de acțiune, cu medicamentele antifungice folosite în medicină.
Apare astfel un fenomen de presiune selectivă: atunci când o populație de fungi este expusă repetat unor substanțe care îi afectează, organismele mai sensibile pot fi eliminate, în timp ce variantele care au mecanisme de rezistență pot supraviețui și se pot înmulți.
„Expunerea la acești compuși din mediu poate favoriza selecția organismelor rezistente”, avertizează Wiederhold.
Unele dintre aceste ciuperci pot ajunge ulterior în contact cu oamenii.
De aici apare conceptul „One Health” – ideea că sănătatea oamenilor nu poate fi separată de sănătatea animalelor și de sănătatea mediului.
Un alt agent patogen urmărit cu atenție este Aspergillus fumigatus, o ciupercă întâlnită frecvent în mediul înconjurător.
Spre deosebire de un agent fungic asociat direct cu bolile plantelor, A. fumigatus poate crește în grămezi de compost și în materie organică aflată în descompunere.
În Europa, cercetătorii au început să observe infecții cu A. fumigatus rezistent la azoli în urmă cu aproximativ două decenii.
Un aspect a atras imediat atenția: mulți dintre pacienții infectați nu fuseseră tratați anterior cu antifungice azolice.
Acest lucru a sugerat că rezistența nu se formase neapărat în organismul pacientului în urma tratamentului, ci putea fi dobândită de fungi în mediu, inclusiv în contextul expunerii la fungicide.
A fost unul dintre indiciile importante care au schimbat modul în care oamenii de știință privesc rezistența antifungică.
Lista nu se oprește la Candida auris și Aspergillus fumigatus.
O altă amenințare emergentă o reprezintă dermatofitele, ciuperci care provoacă infecții foarte comune, precum pecinginea sau infecțiile fungice ale unghiilor.
În mod obișnuit, aceste infecții sunt localizate și pot fi tratate.
Între 2016 și 2018, însă, cercetătorii din India au raportat focare în care pacienții prezentau leziuni extinse, care acopereau suprafețe mari ale corpului și nu răspundeau la tratamentele standard.
Una dintre speciile implicate, Trichophyton indotineae, s-a răspândit ulterior internațional și a fost detectată inclusiv în America de Nord.
Fenomenul arată de ce rezistența antifungică nu trebuie privită doar ca o problemă a secțiilor de terapie intensivă sau a pacienților cu imunitate sever compromisă. Ea poate afecta și infecții fungice aparent obișnuite.
În sudul Texasului există și o altă problemă fungică importantă: coccidioidomicoza, cunoscută popular drept „febra văii”.
Boala este provocată de fungi din genul Coccidioides, întâlniți în special în regiunile aride din sud-vestul Statelor Unite și nordul Mexicului.
Arizona și California sunt zone cunoscute de mult timp pentru această infecție, însă cercetătorii observă dovezi că aria geografică a bolii se extinde spre nord și est.
„Observăm dovezi că boala se extinde spre nord și spre est”, a spus Wiederhold.
Mai mult, au fost identificate izolate de Coccidioides cu rezistență la azoli – o descoperire îngrijorătoare deoarece aceste medicamente reprezintă o componentă importantă a tratamentului.
În același timp, Candida auris continuă să fie monitorizată în Texas.
Datele CDC arată cât de dinamică este situația: numărul cazurilor și distribuția lor se modifică permanent, iar raportările sunt actualizate pe măsură ce statele transmit noi informații.
Există un motiv biologic pentru care dezvoltarea antifungicelor este atât de dificilă.
Ciupercile sunt organisme eucariote, la fel ca oamenii. Cu alte cuvinte, celulele lor seamănă în multe privințe cu celulele umane.
În cazul bacteriilor, există numeroase diferențe între celula bacteriană și cea umană care pot fi exploatate de antibiotice.
La fungi, țintele terapeutice sigure sunt mai puține.
În prezent, medicina dispune de trei clase majore de medicamente antifungice utilizate pe scară largă, iar dezvoltarea unor noi terapii este dificilă.
Există însă molecule aflate în dezvoltare clinică, ceea ce oferă speranță. Problema este că cercetătorii se întreabă deja dacă mecanismele de rezistență apărute în mediu ar putea pune presiune și asupra tratamentelor de nouă generație.
Autorii comentariului din Nature Medicine susțin că răspunsul trebuie să fie mult mai amplu decât simpla descoperire a unui nou antifungic.
Educația și conștientizarea sunt printre primele elemente. Medicii, specialiștii în sănătate publică, sectorul agricol și populația trebuie să recunoască mai bine bolile fungice și problema rezistenței.
Apoi este nevoie de sisteme de supraveghere mai solide.
În Statele Unite, cercetătorii au subliniat lipsa unui program național complet coordonat pentru monitorizarea rezistenței fungice. Laboratoarele colectează date valoroase, însă acestea trebuie conectate pentru a putea identifica rapid tendințele.
Laboratorul de Analize Fungice de la UT Health San Antonio primește izolate fungice de la instituții din Statele Unite și Canada, efectuează teste de sensibilitate și urmărește apariția rezistenței, inclusiv pentru A. fumigatus și T. indotineae.
„Suntem în al treilea an al acestei activități, dar abia am început să zgâriem suprafața”, a spus Wiederhold.
O altă piesă importantă este utilizarea responsabilă a antifungicelor și a fungicidelor agricole.
Principiul este similar celui folosit în lupta împotriva rezistenței la antibiotice: medicamentele trebuie utilizate atunci când sunt necesare și în mod adecvat.
„Nu este recomandabil să se utilizeze cele mai puternice medicamente sau fungicide”, a explicat Wiederhold.
Motivul este simplu: fiecare expunere creează o presiune selectivă care poate favoriza supraviețuirea variantelor rezistente.
Asta nu înseamnă că pacienții trebuie să evite tratamentele antifungice prescrise de medici. Înseamnă că antifungicele trebuie utilizate judicios, pe baza diagnosticului și a indicației medicale, iar în agricultură trebuie urmărită aceeași responsabilitate.
Deși termenul de „superciupercă” poate suna alarmant, este importantă o diferențiere.
Candida auris nu reprezintă, în acest moment, o amenințare egală pentru fiecare persoană sănătoasă din populație. Cele mai grave infecții apar în special la persoane vulnerabile, adesea în contexte medicale.
Problema este însă reală la nivel de sănătate publică, pentru că un microorganism rezistent poate circula în unități medicale, poate coloniza pacienți fără simptome și poate face mai dificil tratamentul unor infecții severe.
De aceea, prevenirea infecțiilor, igiena mâinilor, curățarea și dezinfectarea corespunzătoare a mediului medical, identificarea rapidă a cazurilor și monitorizarea rezistenței sunt esențiale.
Pentru cercetători, succesul nu va însemna doar descoperirea unui medicament-minune.
Va însemna pacienți care supraviețuiesc mai des infecțiilor severe, diagnostice puse mai repede, tratamente care funcționează și, în același timp, încetinirea ritmului în care apar tulpinile rezistente.
Pentru a ajunge acolo, sunt necesare simultan cercetare, diagnostic mai bun, supraveghere, prevenirea infecțiilor, utilizarea responsabilă a antifungicelor și o colaborare mai strânsă între domeniul medical, veterinar și agricol.
„Trebuie să recunoaștem că rezistența la medicamentele antifungice este o problemă importantă și tot mai acută de sănătate publică”, este mesajul lui Wiederhold.
Iar avertismentul este cu atât mai important cu cât lupta nu se poartă doar în spitale. Se poartă și în sol, în agricultură, în mediul înconjurător și în laboratoare.
Pentru moment, cea mai importantă armă nu este un medicament nou, ci capacitatea de a vedea problema înainte ca opțiunile de tratament să devină și mai puține.
Poți ridica degetul inelar fără să ridici degetul mic? Iată de ce este atât de greu.
Amețeala la ridicare poate fi un simptom inofensiv, dar dacă apare des sau este însoțită de alte simptome, nu o ignora.
O poveste despre rușine, durere și un diagnostic despre care nu vorbește nimeni destul.
Cercetătorii americani au dezvoltat o aplicaţie asistată de AI pentru monitorizarea anemiei.
Medicii i-au spus că mai are un an de trăit, dar a făcut ceva total neașteptat și tumora a dispărut! Povestea incredibilă a Ancăi Sigartău te va lăsa fără cuvinte.
Revoluție în screening-ul pentru HPV: testele cu tampoane vaginale, la fel de precise ca examenul cu specul.
Femeile nu vorbesc despre asta, dar 1 din 2 suferă în tăcere. Află ce mușchi esențial îți poate distruge sănătatea dacă îl neglijezi!
