Tusea convulsivă, tot ce trebuie să știi. Cauze, simptome și tratament

Tusea convulsivă este o boală infecțioasă cauzată de bacteria numită „Bordetalla pertussis". Deoarece aceste bacterii eliberează substanțe chimice care provoacă inflamații și umflare în sistemul respirator superior, tusea severă este un semn distinctiv al afecțiunii.

Poate fi prevenită tusea convulsivă?

Tusea convulsivă este extrem de contagioasă și se răspândește de la o persoană la alta, prin tuse sau strănut. Ca lucrurile să fie și mai rele, o persoană infectată (și contagioasă) poate răspândi boala fără să știe că o are.

Există o modalitate eficientă de prevenire a tusei convulsive: vaccinarea. Înainte de disponibilitatea pe scară largă a vaccinului contra pertussis, în anii 1940, circa 200.000 de copii făceau boala în fiecare an, iar 9.000 dintre ei mureau din cauza ei. De la introducerea vaccinului, numărul de cazuri pe an a scăzut la circa 40.000, iar cel al deceselor la circa 20 pe an.

Vaccinarea este recomandată pentru toți bebelușii, copiii, adolescenții și femeile însărcinate, precum și pentru orice adult care nu a făcut niciodată vaccinul. Prevenirea este cea mai importantă pentru copii, deoarece acestea tind să aibă cele mai severe (și chiar letale) infecții, arată Dr. Robert H. Shmerling, profesor asociat de medicină la Facultatea de Medicină a Harvard și Șef Clinică de Reumatologie la Centrul Medical Beth Israel Deaconess din Boston, unde predă în Programul de Medicină Internă.

Vaccinul contra tusei convulsive este, de obicei, administrat în asociere cu vaccinarea împotriva difteriei și tetanosului (denumită DTaP sau Tdap). Se consideră că eficiența acestui vaccin este de 80% -90%, ceea ce înseamnă că o persoană poate să fie vaccinată dar să dezvolte tuse convulsivă. În plus, imunitatea poate să scadă după ani de la vaccinare, astfel încât să apară focare printre cei care nu au primit un rapel ca școlari sau adolescenți, așa cum se recomandă. Când apare la persoanele vaccinate, boala tinde să fie mai puțin severă.

Simptome

În ciuda numelui său, tusea convulsivă nu începe întotdeauna cu o tuse severă. Poate părea inițial a fi o răceală cu un nas care curge, febră și tuse. Bebelușii pot să nu aibă tuse, ci pauze în respirație (apnee) - ar putea fi un simptom timpuriu. La adolescenți și adulți, tusea poate fi atât de severă încât să își rupă o coastă sau să leșine, notează expertul, pentru Harvard Health Publishing.

După o săptămână sau două, simptomele pot să se agraveze cu apariția tusei, un sunet înaltă ("hoop") care urmează după tuse și cu vomitat după accesele de tuse. În cazuri severe, concentrațiile de oxigen din sânge pot să scadă, provocând o colorare albastră a pielii (în special la copii). Tusea poate să dureze timp de 10 săptămâni sau mai mult, după ce bacteriile nu mai sunt prezente.

Diagnostic și tratament

Când se suspectează tuse convulsivă, diagnosticul poate fi confirmat prin teste de sânge sau a unui eșantion de mucus. Proba de mucus este inconfortabilă, deoarece se obține prin introducerea unui tampon sau a unui tub prin nas.

Tusea convulsivă este tratată cu antibiotice. Cu cât se începe tratamentul mai devreme, cu atât este mai puțin probabil ca acesta să se răspândească, să cauzeze simptome severe sau să ducă la complicații (cum ar fi pneumonia). Alte tratamente includ folosirea unui vaporizator, administrarea de fluide și evitarea iritantelor (cum ar fi fumul sau praful) care pot determina tusea. Spălarea mâinilor și acoperirea nasului și a gurii atunci când tușești sau strănuți pot ajuta la limitarea răspândirii bacteriilor care provoacă tuse convulsivă.