EXCLUSIV Cardiologia intervențională, ce proceduri se fac și în ce boli. EXCLUSIV

În cardiologia intervențională procedurile sunt cunoscute mai mult după acronimele lor: TAVI, EVAR și TEVAR. Toate sunt minim invazive și aduc numeroase beneficii pacienților care le suportă. Dar ce înseamnă aceste acronime și în ce boli sunt recomandate interențiile? Dr. Rodica Niculescu, șeful Laboratorului de cardiologie intervențională de la Clinica Sanador, le-a explicat rând pe rând, EXCLUSIV la DC NEWS și DC MEDICAL.

Recuperare rapidă pentru pacienți

În primul rând, medicul a subliniat că aceste proceduri reprezintă o evoluție uluitoare față de cum decurgeau operațiile în urmă cu nu foarte mulți ani. Pacientului nu i se mai deschide toracele sau abdomeniul și nici nu mai trebuie să stea ore în șir sub anestezie.

Cardiologia intervențională „este un progres. Pacientul are șansa unei recuperări foarte rapide, practic el a doua zi este dat jos din pat, ceea ce este miraculos dacă ne gândim cum era să stai cu toracele tăiat și în reanimare câteva zile. Motiv pentru care noi tentăm să creștem numărul acestor intervenții și pacienții noștri să beneficieze de condiții cât mai bune", arată dr. Rodica Niculescu.

Ce rezolvă și cum se fac

Dar în ce afecțiuni sunt indicate aceste proceduri minim invazive din cardiologia intervențională?

Procedurile de tip TAVI (implantarea percutană de proteză valvulară aortică) sunt indicate în rezolvare a patologiei valvei aortice, TEVAR (Thoracic Endovascular Aortic Repair) este o rezolvare a unei disecții de aortă toracică, iar EVAR (Endovascular Aneurysm Repair) este o intervenție pentru subarterele renale – deci pe aorta abdominală, arată șeful Laboratorului de cardiologie intervențională de la Clinica Sanador. 

„Anevrisme și disecții apăreau la cele două niveluri de care am amintit și ele se rezolvau strict chirurgical până acum. Era o intervenție foarte lungă, cu riscuri foarte mari de supraviețuire și în aceste condiții singur că lumea medicală s-a gândit cum să simplifice lucrurile, cum să îmbunătățească această calitate a vieții pentru pacient și cum să-i ofere șanse la supraviețuire cu aceste două boli extrem de grave. Practic, EVAR-ul permite să sigilăm un anevrism de aortă subrenală cu căi de abord pe arterele femurale, este un device (dispozitiv, n.r.) care se eliberează în aortă și ulterior se formează o nouă cale, lăsând anevrismul pe loc care se trombozează. Nedezvoltându-se în continuare, evident, reduce riscul de ruptură al anevrismului care este o cauză de deces imediată", a explicat Dr. Rodica Niculescu.

În ceea ce privește disecțiile la nivelul aortei toracice, „ele se practică de asemenea cu un device introdus prin arterele femurale, se eliberează în aortă și pentru că în unele situații suntem obligați să acoperim originile unor artere importante, cum ar fi artera carotidă stângă sau artera subclavie stângă, care alimentează mâna stângă, există întâi un gest chirurgical, să spunem un by-pass carotido-sublacian, dar ulterior are loc practic montarea acestor endoproteze. Există de asemenea o asociere cu un gest intervențional de închidere a originii arterei subclavie tocmai ca să nu creeze breșe de continuare a alimentării anevrismului care există local", continuă medicul.

Dar cum știe un pacient că a dezvoltat un astfel de anevrism? Ce simptom l-ar putea face pe un om să meargă la doctor și la ce vârstă apar aceste anevrisme și disecții? Vezi în video: