Particule minuscule de poluare pot declanșa infarct non-fatal

Un om de știință afiliat de Yale a constatat că, chiar și câteva ore de expunere la particule ultrafine ambientale, comune în poluarea aerului, pot provoca un atac de cord non-fatal. Infarctul miocardic este o formă majoră de boli cardiovasculare la nivel mondial. Particulele ultrafine (UFP) au dimensiunea de 100 nanometri sau mai mici. În zonele urbane, emisiile de automobile sunt sursa principală de UFP.

Studiul publicat în jurnalul Environmental Health Perspectives este considerat a fi prima investigație epidemiologică a efectelor expunerii la UFP și a atacurilor de cord, folosind numărul de particule, lungimea particulelor și concentrațiile pe suprafață la intervale orare de expunere.

„Acest studiu confirmă ceva suspectat de multă vreme - particulele minuscule de poluare a aerului pot juca un rol în bolile grave ale inimii. Acest lucru este valabil în special în primele ore de expunere", a spus dr Kai Chen, profesor asistent la Yale School of Public Health și primul autor al studiului.

„Nivelurile ridicate ale UFP reprezintă o problemă serioasă pentru sănătatea publică".

UFP constituie un risc pentru sănătate datorită dimensiunilor lor mici, a suprafețelor mari pe unitatea de masă și a capacității lor de a pătrunde în celule și a intra în sistemul sanguin. "Am fost primii care au demonstrat efectele UFP asupra sănătății astmaticilor într-un studiu epidemiologic din anii 1990", a declarat Annette Peters, directorul Institutului de Epidemiologie din Helmholtz Center Munich și co-autor al acestei lucrări.

„De atunci au fost publicate aproximativ 200 de studii suplimentare. Cu toate acestea, dovezile epidemiologice rămân inconsistente și insuficiente pentru a deduce o relație cauzală."

Expunerea la particule ultrafine, periculoasă

Lipsa de informații consistente în cadrul studiilor epidemiologice poate fi parțial din cauza diferitelor intervale de dimensiuni și valori ale expunerii examinate pentru a caracteriza expunerea în mediu UFP. Chen și coautorii săi au vrut să afle dacă expunerea tranzitorie la UFP ar putea declanșa atacuri de cord și dacă măsurile alternative, cum ar fi lungimea particulelor și concentrațiile pe suprafețe, ar putea îmbunătăți investigarea efectelor acestor particule asupra sănătății.

Împreună cu cercetătorii de la Helmholtz Center München, Spitalul universitar Augsburg și Spitalul Nördlingen, Chen a examinat datele dintr-un registru al tuturor cazurilor de infarct miocardic care nu sunt fatale din Augsburg, Germania. Studiul a analizat 5.898 de pacienți cu infarct non-fatal avut între anii 2005 și 2015. Atacurile de cord au fost comparate cu datele poluării aeriene UFP la ora producerii acestora și ajustate pentru o serie de factori suplimentari, cum ar fi ziua din săptămâna, tendința pe termen lung și statutul socioeconomic.

„Acest lucru reprezintă un pas important spre înțelegerea indicatorului adecvat al expunerii la particule ultrafine în determinarea efectelor asupra sănătății pe termen scurt, deoarece efectele lungimii particulelor și concentrațiilor de suprafață au fost mai puternice decât cele ale concentrației numărului de particule și au rămas similare după ajustarea pentru altți poluanți ai aerului", a spus Chen. „Analizele noastre viitoare vor examina expunerile orale combinate atât la poluarea aerului, cât și la temperatura extremă. De asemenea, vom identifica subpopulații vulnerabile în ceea ce privește bolile preexistente și aportul de medicamente".