Cum a reuşit Islanda să devină campioana lumii la depistarea noului coronavirus

Într-un studiu publicat marţi în jurnalul medical american New England Journal of Medicine, cercetători de la universităţi islandeze şi de la compania locală deCODE Genetics, filială a gigantului american Amgen, au oferit rezultatele importantului program de screening lansat la 31 Ianuarie, când boala cauzată de coronavirus nu era încă numită COVID-19 şi cu mai mult de o lună înainte de declararea pandemiei.

Două campanii de screening au fost realizate. Prima a început la 31 ianuarie şi a vizat persoanele simptomatice şi călătorii care se întorceau din zonele de risc (iniţial China şi Alpii austrieci, italieni şi elveţieni) sau care intraseră în contact cu persoane infectate. S-a constatat că 13,3% din cele peste 9.000 de persoane testate erau infectate, la sfârşitul lunii martie, notează Agerpres. 

Primul caz pozitiv a fost confirmat la 28 februarie.

A doua campanie de screening a fost lansată de deCODE Genetics pe 13 martie pentru restul populaţiei, fiind destinată tuturor islandezilor fără simptome sau cu simptome uşoare, care nu se aflau în carantină. Proporţia cazurilor pozitive a fost mult mai mică: între 0,6 şi 0,8%.

Până în prezent, peste 36.000 de teste au fost efectuate în Islanda, ceea ce face ca această insulă să fie campioană mondială la screening pe cap de locuitor, notează AFP. În această ţară au fost testaţi de zece ori mai mulţi locuitori decât în Coreea de Sud (10 teste la 1.000 de locuitori, conform site-ului Our World in Data), aceasta din urmă fiind de asemenea dată drept exemplu pentru implementarea rapidă a testărilor pentru monitorizarea evoluţiei pandemiei.

43% fără simptome

Care a fost scopul acestei campanii masive de depistare? Aparent, a ajutat la reducerea circulaţiei virusului prin localizarea persoanelor infectate şi contagioase, dar care nu prezentau simptome sau care au crezut că aveau doar o răceală sau o gripă.

După ce aflau că testele lor erau pozitive, persoanele respective trebuiau să se auto-izoleze acasă până la zece zile, până la dispariţia febrei sau până la un test negativ, iar toţi cei care intrau în contact cu acestea trebuiau să intre în carantină timp de două săptămâni. Dacă nu ar fi fost testate, probabil că nu s-ar fi izolat şi ar fi infectat alte persoane fără ştirea lor.

Islanda s-a remarcat prin faptul că nu a închis creşele şi şcolile primare; liceele şi universităţile au fost închise la 16 martie, măsura fiind aplicată apoi piscinelor, sălilor de sport, cinematografelor, barurilor şi restaurantelor.

În prezent, Islanda a depistat 1.720 de cazuri, un procent ridicat în comparaţie cu alte ţări care nu testează decât pacienţii internaţi, însă numărul deceselor (opt) raportate la populaţie este de zece ori mai mic decât în Franţa. Guvernul islandez estimează că vârful a trecut şi va redeschide liceele, universităţile, muzeele şi saloane de coafură la data de 4 mai.

Studiul oferă alte două informaţii interesante. O proporţie ridicată dintre cei care au avut rezultate pozitive la teste, 43%, nu au prezentat simptome (sau nu încă). O nouă dovadă conform căreia purtătorii asimptomatici şi presimptomatici sunt numeroşi.

De asemenea, oamenii de ştiinţă au secvenţiat genomul din 600 de probe de virus pentru a afla ce tulpini circulau. Ca toate virusurile, SARS-CoV-2, după numele său ştiinţific, suferă mutaţii prin replicare, ceea ce permite reconstituirea unui fel de arbore genealogic şi geografic. Potrivit analizelor, virusul a fost introdus în această ţară de islandezii întorşi din Italia şi Austria. Apoi, se pare că a fost adus de călătorii care se întorceau din Regatul Unit, înainte ca acesta să fie declarat zonă de risc, ceea ce sugerează că virusul circula destul de devreme printre britanici