Diabet, tratament: medicament abandonat din cauza efectelor secundare, dovedit mult mai eficient în anumite combinații

Un nou studiu UT Southwestern arată cum un tratament eficient, dar în mare măsură abandonat pentru diabetul de tip 2, ar putea fi utilizat din nou în combinație cu un alt medicament pentru a elimina efectele secundare problematice.

Rosiglitazona a obținut aprobarea Food and Drug Administration (FDA) din SUA în 1999 și a devenit un tratament principal pentru diabetul de tip 2, capabil să crească sensibilitatea la insulină și toleranța la glucoză. Utilizarea lui a scăzut după ce studiile au ridicat suspiciuni cu privire la riscul de atac de cord la unii pacienți, precum și un risc pentru osteoporoză și dovezi de creștere în greutate și retenție de apă.

Într-un studiu publicat în această lună în Cell Metabolism, cercetătorii arată cum adăugarea unui al doilea medicament experimental, numit Compus A, activează un receptor în celulele grase și anumite celule ale sistemului imunitar numit receptorul G cuplat cu proteina G (GPR120) pentru a completa efectele de rosiglitazonă și permite utilizarea unei doze mai mici.

Studii pe șoareci

Într-un studiu la șoarece, combinația compusului A cu doza minimă de rosiglitazonă a produs un grad similar de sensibilizare la insulină ca doza maximă de rosiglitazonă, conform raportului.

„Doza foarte mică pe care am folosit-o în acest studiu nu a arătat efecte secundare - nici o creștere în greutate, nici o retenție de lichid - la modelele de șoarece”, spune Dayoung Oh, doctorat, autor principal al studiului, profesor asistent de medicină internă , și un cercetător în UT Southwestern's Touchstone Center pentru Cercetarea Diabetului.

Ea spune că este necesară o cercetare suplimentară pentru a verifica pierderea de masă osoasă și probleme cardiace la doza mai mică, dar aceste efecte pot fi eliminate sau diminuate prin reducerea dozei de rosiglitazonă.

Studiul actual a constatat că efectele pozitive ale rosiglitazonei, care acționează țintit asupra antidiabeticului PPARy în celulele grase, pot fi intensificate combinând-o cu un activator, sau agonist, pentru a stimula și activitatea GPR120.

Studiul a arătat că Compusul A, o moleculă mică dezvoltată de Merck & Co. Inc., funcționează la fel ca acizii grași omega-3 îmbogățiți în uleiul de pește, un activator natural GPR120, pentru a reduce inflamația și a îmbunătăți sensibilitatea la insulină. În timp ce șoarecii cărora li s-a administrat doza minimă de rosiglitazonă nu au reușit să arate o sensibilitate îmbunătățită la insulină, cei din grupul care au primit compusul A în combinație cu rosiglitazona cu doze mici au avut sensibilitate crescută la insulină, potrivit studiului.

Autorii studiului spun că ar dori să lucreze cu cercetătorii clinici interesați pentru a testa compusul A pentru a stimula eficacitatea rosiglitazonei și pentru a reduce efectele secundare la pacienții cu doză mai mică.

Studiu poate fi găsit aici.