Spanacul, sfecla, rucola și alte legume verzi ar putea avea un efect benefic asupra organismului printr-un mecanism mult mai sofisticat decât se credea.
Bacteriile intestinale pot transforma nitrații și fierul din plante în molecule noi, numite complexe dinitrozil-fier (DNIC).
DNIC au fost găsite în țesuturi precum ficatul și rinichii, dar au lipsit complet la șoarecii fără microbiotă intestinală.
În modelele animale studiate, creșterea nivelului acestor molecule a fost asociată cu tensiune arterială mai mică, funcție vasculară îmbunătățită și un control mai bun al glicemiei.
Cercetarea este promițătoare, dar nu demonstrează încă faptul că același efect apare la oameni. Următorul pas este măsurarea DNIC la oameni și înțelegerea modului în care dieta și microbiota le pot influența nivelul.
Cercetătorii de la Karolinska Institutet au descoperit că bacteriile din intestin pot transforma două componente naturale ale alimentelor, nitrații și fierul din plante, în molecule numite complexe dinitrozil-fier (DNIC), care ajung în organe precum ficatul și rinichii și ar putea contribui la protecția cardiovasculară și metabolică.
Ce se întâmplă în intestin după ce mâncăm legume ar putea fi mai important decât simpla absorbție a vitaminelor și mineralelor din acestea.
O echipă de cercetători de la Karolinska Institutet a identificat un mecanism prin care bacteriile intestinale pot transforma anumite componente din alimente în molecule biologic active, capabile să ajungă în diferite organe.
Este vorba despre nitrați și fierul non-hemic, forma de fier întâlnită în alimentele de origine vegetală.
Nitrații se găsesc în mod natural în numeroase legume, în special în sfeclă și legumele cu frunze verzi, precum spanacul, rucola și salata verde. Fierul non-hemic se regăsește în alimente precum fasolea, cerealele integrale și legumele verzi.
Cercetătorii au descoperit că, atunci când aceste componente întâlnesc anumite bacterii din intestin, ele pot fi transformate în complexe dinitrozil-fier (DNIC).
Iar aici apare partea surprinzătoare: aceste molecule nu rămân neapărat în intestin.
DNIC sunt compuși care conțin fier și oxid nitric, o moleculă implicată în numeroase procese fiziologice, inclusiv în reglarea vaselor de sânge.
În cadrul studiului, cercetătorii au demonstrat că DNIC pot fi absorbite de organism și transportate către diferite organe, în special ficat și rinichi.
Cu ajutorul unor metode analitice avansate, oamenii de știință au reușit să identifice aceste molecule în mai multe țesuturi.
Dar experimentul a oferit și un indiciu important despre originea lor.
La șoarecii crescuți fără microbiotă intestinală, DNIC au lipsit complet.
Rezultatul sugerează că bacteriile intestinale joacă un rol esențial în producerea acestor molecule.
Cu alte cuvinte, nu este suficient să consumăm pur și simplu nitrați și fier vegetal. Microbiota pare să fie veriga care transformă aceste componente alimentare în compuși cu activitate biologică.
Descoperirea adaugă o nouă piesă la imaginea din ce în ce mai complexă a microbiotei intestinale.
„Rezultatele noastre arată că bacteriile intestinale pot transforma componentele din alimente în molecule biologic active care influențează funcții importante ale organismului”, explică Andrei L. Kleschyov, cercetător principal la Departamentul de Fiziologie și Farmacologie al Karolinska Institutet și primul și coautor corespondent al studiului.
Microbiota intestinală este cunoscută deja pentru rolul său în digestie, metabolism și interacțiunea cu sistemul imunitar. Noua cercetare sugerează însă că anumite bacterii pot funcționa și ca o adevărată „uzină chimică”, transformând substanțe provenite din alimentație în molecule pe care organismul le poate folosi.
Cercetătorii nu s-au limitat la identificarea moleculelor.
În modelele animale utilizate pentru cercetarea bolilor cardiovasculare și metabolice, au încercat să crească nivelul DNIC fie prin administrarea unor suplimente care conțineau nitrați și fier, fie prin administrarea unor DNIC produse sintetic.
Rezultatele au fost interesante.
Creșterea nivelului acestor molecule a fost asociată cu mai multe modificări favorabile ale unor indicatori de sănătate.
Printre acestea s-au numărat:
scăderea tensiunii arteriale;
îmbunătățirea funcției vaselor de sânge;
un control mai bun al glicemiei;
reducerea acumulării de grăsime în ficat.
Aceste rezultate au fost observate în modele experimentale de boli cardiovasculare și metabolice, nu ca dovadă că administrarea de DNIC tratează aceste boli la oameni.
Descoperirea oferă și o posibilă explicație pentru o observație pe care cercetătorii o fac de mult timp: alimentația bogată în legume este asociată cu un risc mai redus pentru mai multe boli cardiovasculare și metabolice.
Sfecla și legumele cu frunze verzi sunt surse naturale de nitrați, în timp ce numeroase alimente vegetale furnizează fier non-hemic.
Potrivit cercetătorilor, interacțiunea dintre aceste componente și microbiota intestinală ar putea reprezenta unul dintre mecanismele prin care dieta influențează sănătatea.
Asta nu înseamnă că „mănânci spanac și îți scade tensiunea” sau că sfecla poate înlocui tratamentul recomandat de medic.
Înseamnă că efectele alimentelor asupra organismului ar putea depinde nu doar de ceea ce conțin ele în momentul în care le consumăm, ci și de ceea ce bacteriile intestinale produc din acele substanțe.
Unul dintre cele mai interesante aspecte ale studiului este că mută atenția de la alimentul în sine către interacțiunea dintre aliment și microbiota intestinală.
Două persoane pot consuma aceeași legumă, dar microbiota lor nu este identică.
Prin urmare, modul în care organismul transformă anumite componente alimentare în molecule active ar putea varia.
Cercetătorii vor să afle în continuare dacă dieta poate modifica nivelul DNIC, dacă anumite modificări ale microbiotei pot influența producerea acestor molecule și, mai ales, dacă manipularea acestui mecanism ar putea avea în viitor un rol în prevenirea unor boli.
Aici este una dintre cele mai importante limite ale cercetării.
Studiul, publicat în revista Cell, a inclus experimente pe șoareci, celule, bacterii și probe umane, însă mecanismul și efectele sale trebuie încă investigate în profunzime la oameni.
Faptul că DNIC au fost identificate în probe și țesuturi este important, dar nu este suficient pentru a demonstra că modificarea nivelului acestor molecule va preveni bolile cardiovasculare, diabetul sau acumularea de grăsime în ficat la oameni.
Cercetătorii vor să dezvolte metode prin care DNIC să poată fi măsurate la oameni și să urmărească mai precis cum sunt produse, cum sunt transportate prin organism și ce efecte au asupra diferitelor funcții fiziologice.
Dacă rezultatele vor fi confirmate prin studii clinice, descoperirea ar putea deschide o direcție interesantă: în loc să privim dieta doar ca pe o sursă de nutrienți, am putea începe să o privim și ca pe o sursă de „materie primă” pentru microbiota intestinală.
Bacteriile ar transforma aceste substanțe în molecule care influențează organismul.
Astfel, efectul unei legume nu s-ar opri la nutrienții pe care îi conține, ci ar putea continua în intestin, unde microbiota ar produce noi compuși cu rol biologic.
Deocamdată, însă, mesajul cercetării nu este să luăm suplimente cu fier și nitrați pentru a crește DNIC. Nu există suficiente dovezi pentru o astfel de recomandare.
Mesajul mai prudent este că o alimentație bogată în legume și o microbiotă intestinală sănătoasă ar putea interacționa în moduri pe care abia începem să le înțelegem.
Studiul „Gut microbiota generate dinitrosyl iron complexes with cardiometabolic benefits” a fost publicat în Cell în 2026, cu DOI: 10.1016/j.cell.2026.07.055. Cercetarea a fost realizată în colaborare cu University Medical Centre Hamburg-Eppendorf și Johannes Gutenberg University Medical Centre Mainz din Germania.
